Promisiunile uimitoare ale medicamentelor biotehnologice

Dupa modul cum evolueaza, medicina face progrese din ce in ce mai importante. In special in ceea ce priveste medicina, din prisma ingineriei genetice, sub aceasta forma putin tehnicista si putin enigmatica, se ascunde, in fapt, o noua revolutie: fabricarea de medicamente, vaccinuri sau alte produse naturale de catre anumite modeste si banale bacterii transformate de om si puse in slujba lui, prin metode biotehnologice.

Viermele de matase – “uzina” de medicamente

Trebuie spus ca, de cele mai multe ori, noile sinteze se izbesc de mari dificultati care se repercuteaza, asa cum e firesc, asupra costurilor. Dar, de tot atatea ori, intr-un timp mai lung sau mai scurt, si aceasta problema isi gaseste solutia, asa cum s-au petrecut lucururile cu interferonul.

Ce este interferonul? O proteina specifica, descoperita in 1957 de doi cercetatori – un englez, Alick Isaacs, si un elvetian, Jean Lindenmann. Ei au pornit de la constatarea ca orice animal infectat de un virus produce o substanta care sa-l apere impotriva virusului – interferonul. Toate vertebratele produc interferon, dar acesta are efect numai in cadrul speciei respective.

Incercand sa imite natura, oamenii de stiinta, cu pretul unor mari eforturi si bazandu-se pe tehnici extrem de laborioase, sa extraga din celule puse in cultura cantitati de interferon infime si, de aceea, foarte scumpe, de 10-20 de ori mai scumpe decat aurul!

Lucrurile au continuat sa mearga astfel mult timp. In 1984, doi cercetatori de la o statiune experimentala agricola din Texas au facut cunoscut faptul ca au reusit sa extraga interferon din culturi de celule de vierme de matase. Vestea s-a raspandit pe caile obisnuite pe care circula informatiile stiintifice, ajungand, in felul aceasta, si in Japonia. Reluand experientele, profesorul Susumu Maeda, de la Universitatea Tattori, a mers mai departe si a realizat un adevarat tur de forta, elaborand o tehnologie datorita careia productia de interferon poate creste de o mie de ori!

Cercetatorul a pornit de la un fapt cunoscut, si anume acela ca viermele de matase infectat cu virusul poliedrozei – o boala specifica lui – secreta din abundenta o proteina numita poliedrina. Secretia substantei e dirijata de o gena din structura virusului, iar actiunea acestei gene e declansata de o alta gena, numita promotoare. Ideea profesorului Maeda consta in a folosi aceasta din urma gena pentru a declansa nu productia de poliedrina, ci de interferon ... uman.

Nu vom intra in detaliile procedeului, ci ne vom margini sa aratam ca, la capatul celor cinci etape ale vietii lui, viermele de matase, infectat cu un virus modificat al poliedrozei, incepe sa produca, pe de o parte, interferon uman, iar pe de alta, noi virusi modificati, astfel incat, pana la urma, intregul organism al viermelui devine o “uzina” producatoare de interferon. Si, ceea ce e la fel de uimitor, in tot acest timp viermele produce si ... matase.

Anticorpi dupa comanda

Nu numai ca “uzina” de medicamente viermele de matase constituie o exceptie, pentru ca ingineria genetica foloseste, indeobste, celule sau organisme monocelulare. Asa au procedat cercetatorii firmei americane Genetic Systems, care au creat metoda de producere industriala a anticorpilor umani, adica a acelor substante pe care organismul le secreta in mod obisnuit pentru a se apara impotriva microbilor.

Metoda se bazeaza pe fuziunea unor celule canceroase care sunt, practic, nemuritoare, de vreme ce se multiplica la infinit, cu limfocite B, acele celule din sange care produc in mod natural anticorpi. Ca rezultat al fuziunii se obtin asa numitii hidridomi, si ei nemuritori, ca celulele canceroase, dar, in acelasi timp, producatori de anticorpi.

Producerea industriala a anticorpilor e apreciata ca reprezentand un progres enorm in terapeutica. Dar nu e singurul. Pasi mari au fost facuti in domeniul antibioticelor, al medicamentelor expediate direct “la tinta”, in zonele afectate de boala, al “implantelor” farmacologice etc.