Interferente.ro Cultura Religie Prohodul Domnului Denia din Sfanta si Marea Vineri

Vineri, 17 Mai 2013 05:41

Prohodul Domnului - Denia din Sfânta şi Marea Vineri

 

Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii în care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Este o zi aliturgică. Astfel, in Sfânta şi Marea Vineri, seara, se oficiază Denia Prohodului Domnului, numită Denia Sâmbetei celei Mari.

 

Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Cuvântul “Denie” provine de la “vdenia” care înseamnă slujba Utreniei săvârşită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia şi cu Litia, ca în cazul Privegherii din ajunul duminicilor, a sărbătorilor împărăteşti şi a sfinţilor cu priveghere. Denia, ca slujbă de dimineaţă săvârşită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăinţă şi postire, de la întunericul păcatului la lumina vieţuirii sfinte, potrivit Evangheliei lui Hristos. La Denia din Sfânta şi Marea Sâmbătă, săvârşită vineri seara, în Biserica Ortodoxă se cântă Prohodul Domnului.

 

De asemenea, în Vinerea Mare credincioşii trec pe sub masa plină cu flori, care simbolizează catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta se aşaza o faţă de masă înfăţişând punerea în mormânt a lui Iisus Hristos (Sfântul Epitaf - Sfântul Aer), Evanghelia şi Crucea. La final, preoţii cânta Prohodul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

 

Prohodul Domnului este o frumoasă cântare ortodoxă, împărţită în trei stări, fiecare cu melodia ei, în care se evoca tristeţea momentului punerii în mormânt a Domnului, dar se vorbeşte de nădejdea Învierii celei aşteptate. Cântarea a fost compusă special pentru popor, pentru a fi cântată în această seară.

 

Iată versurile de la Prohodul Domnului:

Versuri Prohodul Domnului starea 1

Versuri Prohodul Domnului starea 2

Versuri Prohodul Domnului starea 3

 

Într-un interviu înregistrat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în 8 martie 1998, Părintele Teofil Paraian spunea despre slujba Prohodului Domnului următoarele:

Prohodul Domnului este o alcătuire de slujbă în trei stări, cu o melodie frumoasă, angajantă pe care o cântă şi credincioşii, melodie pe care se cântă textele rânduite de Sfânta Bisericã, texte numite Prohodul Domnului, care se încadrează la slujba Utreniei din Sâmbăta Mare, din Sâmbăta Sfintelor Pătimiri si care se oficiază, de fapt, vineri seara.

Este o minunată alcătuire în care se accentuează ceea ce este pozitiv în moartea Mântuitorului. Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce după firea omenească, iar Prohodul Domnului este, să zicem asa, un fel de slujbă de înmormântare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în care se pomeneşte importanţa morţii Mântuitorului, încercarea de a aprecia la valoarea ei moartea Mântuitorului care s-a făcut pentru noi şi pentru a noastră mântuire, un fel de uimire în faţa morţii Mântuitorului: „dar cum mori Viaţă şi cum şezi în groapă şi cu învierea ta îi mântuieşti pe toţi” sau „în mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase şi s-au spăimântat oştirile îngereşti”. Pe de altă parte se pomeneşte de Iosif şi Nicodim, care l-au înmormântat cu cinste pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe El care a fost condamnat, pe El care a fost dispreţuit, ei L-au cinstit în vremea aceea şi I-au fãcut o înmormântare cu cinste, sunt pomeniţi şi ei în cadrul Prohodului Mântuitorului. Nu ştiu când anume a fost alcătuită aceastã rânduială de slujbă, ne-am pomenit cu ea, este cuprinsă în Triod, adică în cartea de slujbă conducătoare pentru slujbele din vremea de pregătire pentru Sfintele Paşti. Este o moştenire minunată pe care am găsit-o noi în Biserică şi pe care o ducem mai departe. Ştiu că Triodul s-a alcătuit în timp adică nu era de la început deplin, ci s-au adăugat mai târziu anumite lucruri. Poate că şi partea aceasta s-a adăugat în timp, dar oricum este o bogăţie pentru credinţa noastră, pentru viaţa noastră, pentru simţirea noastră, această alcătuire numită Prohod, adică slujbă de înmormântare. În felul acesta noi participăm la înmormântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea făcută de Iosif şi Nicodin, pomenim şi pe femeile mironosiţe care au fost aproape de Domnul Hristos, când a fost înmormântat Domnul Hristos, avem posibilitatea sã ne cercetăm pe noi înşine în faţa acestui eveniment care a avut loc pentru noi şi pentru mântuirea noastră, aşa că e bine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru această rânduială de slujbă din Vinerea Mare, sau, mă rog, unde se face Sâmbătă dimineaţă din Sâmbăta cea Mare, pentru că înmormântarea Domnului Hristos a avut loc vineri, dar cele pomenite în legătură cu ea sunt şi în legătură cu Sâmbăta cea Mare când Domnul Hristos a fost cu trupul în mormânt, cu sufletul s-a pogorât la iad şi cu dumnezeirea a fost pretutindeni: „şi cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad şi cu tâlharul în rai a fost pretutindenea”.


Related news items:
Newer news items:
Older news items: