Perlele Asiei Centrale - Buhara

Buhara e orasul palatelor Seherazadei si al batranului Natratin Hogea calare pe asin, al covoarelor orientale si al celui mai faimos bazar din Asia, locul in care, veacuri la rand, s-au incrucisat caravanele pornite din Persia, din India si din China.

Mausoleul Samanizilor. Buhara ii apare vizitatorului european de un pitoresc si un exotism rar: cupolele rotunde, de lut galbui, ale bazarurilor Taki Sarafom (Cupola zarafilor) si Taki Tilipak-Furuson (Cupola negustorilor de fesuri si turbane), mineratele inalte, in varfurile carora si-au facut cuiburile numeroase berze, medreseele (scolile superioare de teologie) cu portalurile placate cu placi de ceramica smaltuita in toate nuantele cerului, moscheile si mausoleele cu o arhitectura specifica sunt tot atatea marturii peste veacuri ale priceperii si rafinamentului mesterilor populari.

Se poate vizita Mausoleul samanizilor – cavoul de familie al dinastiei Samanid, construit la sfarsitul secolului al IX-lea, inceputul secolului al X-lea, in timpul domniei celui mai de seama reprezentant al ei, Ismail Samani. Zidaria de caramida, modelata in figuri, luminata la diferite ore de razele Soarelui sau ale Lunii, da parca nastere unui ornament viu, in continua schimbare.

In mausoleul Samanizilor totul este natural si armonios. Investigatiile au demonstrat ca in edificarea sa a fost aplicat calcului stiintific, fiind folosit un sistem rigind de proportionalitati. Astfel si-au gasit oglindirea indirecta, in practica edililor din Buhara, unele dintre succesele matematicii orientale din veacurile IX-X.

Turnul mortii. Orasul vechi este dominat de mineratul si moscheea Kalian, care dateaza din secolul al XII-lea. Decoratia acestui ansamblu, fara de care nu este de imaginat silueta Buharei, cuprinde numeroase elemente de ornamentatie populara si se aseamana cu aceea a mausoleului lui Ismail Samani. Mineratul are o inaltime de circa 50 m, dar intreaga lui parte fundamentala a fost adancita de constructori cu paroximativ 10 m. In epoca obscura a evului mediu, Kalian era denumit “turnul mortii”, deoarece de la inaltimea sa erau aruncati de catre musulmani cei necredinciosi.

In prezent, mineratul reprezinta locuitorii si oaspetii orasului o capodopera arhitectonica de mare autenticitate, demna de cele mai inalte elogii si admiratie. Sobru, grandios si echilibrat in configuratiile sale monumentale, mineratul este unit printr-o punte de trecere cu acoperisul moscheii sobornicesti Kalian, construita inca din secolul al XV-lea. Seninatatea exceptionala, exactitatea, simplitatea si proportionalitatea formelor, in armonie cu onamentatia relativ modesta, constituie principalele caracteristici ale moscheii.

Tot in acest forum al Buharei se afla si ansamblul Bala-hauz, ce include o moschee, un minerat si un bazin cu apa. In moschee, ceea ce atrage atentia este aivanul, cu coloanele lui drepte, cu o configuratie si proportii neobisnuite. Bazinul inconjurat de gazon, micul turn al mineratului, separat de acesta din urma, gratiosul aivan, toate fac ca ansamblul sa para cumva eteric si cu un farmec aparte.

Medresa Abdull-Han a fost durata in timpul dominatiei totale a inaltului cler feudal. Palatul principal si fatadele sunt impodobite modest, dar usa de la intrare, cu sculptura in stil vegetal, este o lucrare de exceptie a artei decorative aplicate.

Cear-Bakr este cimitirul puternicilor seici Djuibari. Toate corpurile ansamblului au fost construite in secolele XIV-XV. Intregul demonstreaza pregnant faptul ca fiecare epoca isi zamisleste formele ei constructive si decorative, determinand totodata continutul arhitecturii si nivelul tehnicii de constructie, precum si gusturile si cerintele societatii. Nicolae Chivoiu