Interferente.ro Sanatate Boli si afectiuni Periartrita scapulohumerala forme de manifestare si tratament

Duminică, 25 Septembrie 2016 00:31

Periartrita scapulohumerala - forme de manifestare si tratament

Periartrita scapulohumerala forme de manifestare si tratamentSuferintele de la nivelul umarului sunt cunoscute sub numele de periartrita scapulohumerala. E bine de stiut ca, la nivelul umarului, se gaseste articulatia scapulohumerala, formata din capul humerusului si cavitatea glenoida a omoplatului. Intre cele doua oase legatura este realizata printr-o capsula captusita cu o membrana sinoviala.

Planul superficial este osteomuscular si este alcatuit din osul acromion si din muschiul deltoid, care se insera cu un tendon pe acromion si cu celalalt pe humerus (mai exact pe diafiza humerala).

Planul profund este alcatuit din tendoanele a patru muschi care se insereaza pe capul humeral si anume pe proeminenta acestuia, numita trohiter. Acesti muschi realizeaza miscarile de rotatie ale humerusului si de aceea formatiunea pe care o alcatuiesc se numeste calota rotatorilor.

Intre planul superficial si cel profund se gaseste o bursa, numita bursa subacromiodeltoidiana, plina de un lichid lubrefiat, care favorizeaza alunecarea celor doua planuri unul de altul.

Formele de manifestare/manifestarile clinice si substratul lor anatomopatologic

Periartrita scapulohumerala este generata de leziuni ale acestor structuri periarticulare, in special de leziuni ale tendoanelor. Tendoanele amintite sufera un timp unele leziuni degenerative (asa-zisa tendinoza), care favorizeaza ruperea unor fibre si aparitia unor calcificari.

Pe fondul acestor leziuni degenerative, care raman timp indelungat asimptomatice, apar episoade inflamatorii, favorizate de unele traumatisme, de surmenajul articular sau de expunerea la frig. Inflamatia tendoanelor, burselor si capsulei articulare genereaza dureri si limiteaza miscarile, suferinte caracteristice periartritei scapulohumerale. Periartrita scapulohumerala imbraca trei aspecte clinice importante, in special de infamatia tendonului supraspinosului si a tendonuui bicepsului. Durerea la nivelul umarului este de intensitate medie. Ea limiteaza miscarile, atat pe cele de rotatie, cat si pe cele de abductie (de indepartare a bratului). Uneori durerea prezinta intensificari nocturne, care sunt deosebit de suparatoare.

Umarul acut hiperalergic se caracterizeaza printr-o durere de mare intensitate, care creeaza o importanta impotenta functionala si care impiedica pe bolnav sa se odihneasca. Orice miscare de la nivelul umarului este imposibila, iar simpla atingere determina dureri mari. Substratul anatomic al umarului acut hiperalergic este fie o tendinita acuta, fie, mai ales, o bursita: inflamatia bursei subacromiodeltoidiene.

Umarul blocat se manifesta nu atat prin dureri, care sunt totusi prezente, la inceputul evolutiei bolii, cat mai ales prin reducerea marcata a miscarilor de la nivelul umarului. Umarul blocat este generat de un proces inflamator al capsulei gleno-humerale, ce evolueaza catre fibroza (capsulita retractila).

Tratamentul periartritei scapulohumerala

Tratamentul periartritei scapulohumerala se face diferentiat, in functie de forma anatomoclinica. Astfel, in umarul dureros simplu se administreaza aspirina sau un alt antiinflamator nesteroidian (paduden, etc.). Sunt extrem de utile administrarile locale, sub forma unor infiltratii, de acetat de hidrocortizon si xilina.

In umarul acut hiperalergic durerea nu cedeaza la antiinflamatoarele nesteroidiene, iar infiltratiile nu sunt posibile (chiar simpla atingere este extrem de dureroasa, astfel incat in asemenea imprejurari, o infiltratie ar pune prea greu la incercare rabdarea bolnavului). De aceea, recurge la corticoterapie,timp de 10-14 zile. Dupa ce durerile se diminua, se poate trece si la corticoterapie locala, sub forma infiltratiilor.

Umarul blocat beneficiaza numai la inceput, cand este prezenta durerea, de tratamentul antiinflamator si se recurge de obicei la antiinflamatoare nesteroidiene: aspirina, indometacin. Ulterior, in vederea recuperarii miscarilor la nivelul umarului, mai importanta decat terapia medicamentoasa este fizioterapia si mai ales kinetoterapia. Pentru acest obiectiv este necesara o buna cooperare din partea bolnavului.