Peisaje de toamnă în versuri

Peisaj de toamnă

de Lazar Adina

E toamnă iar, e-o dulce nostalgie

Păşesc agale, printre frunze mii

E-o toamnă dulce şi amară

Pe geamuri curg, iar stropii arămii.

În curţi, covorul este moale

Foşnesc agale frunzuliţe mii

E un peisaj cu-nuanţe autumnale

Cu-n vânt răzleţ gonind prin amintiri.

Peste tot, copacii iară

Vor rămâne fără viaţă

Doar o crizantemă colo,

Străluceşte iubăreaţă.

Cerul e o poezie,

Iar cocorul călător

Fuge către-o altă viaţă

Revenind ulterior.

E uitare şi speranţă,

E mister şi e delir,

Într-o bună dimineaţă,

Ne-om trezi din amintiri.

Peisaj de toamnă

de Virgil Carianopol

Crizantema, floare rară,
Cu petale diafane,
A-nflorit. Şi floarea toată
Şi-a-mbrăcat-o cu volane.

Citeşte mai departe ...

Peisaj de toamnă Aiudean

de Demostene Andronescu

Un cer de plumb, apăsător şi scund.
Se sprijină greoi pe zări opace
Prinzând sub el, ca sub o carapace.
Cernite lumi ce-n văluri gri s-ascund.

Şi ca o lespede de plumb concavă,
Apasă greu şi-mbucă-n scobitură
Ca pe un cocolos o lume sură
Ce pare un cearcăn cenuşiu pe slavă.

Prin aerul vâscos şi sur se cerne
Lumină sură, zvonuri cenuşii,
Zvâcnesc pe fondul gri, nuanţe gri:
Sunt suflete purtând patina vremii.

Pe dedesubt trec umbre cenuşii
Cu flori de laur cenuşiu pe frunte,
Trec suflete gheboase şi cărunte
Sub putred înveliş de carne gri.

Sub carapacea bolţii cenuşii
Pe care gânduri negre lasă dâră,
Pământul pare-un bot de pâslă sură,
Întreaga lume pare-o pată gri.

Peisaj de toamnă

Revarsă crugul cu largheţe
Fuioare reci de cer lichid…
E-un timp pustiu, plin de tristeţe,
Şi-amarul toamnei-i vesel ghid.

Atâta râu de lacrimi varsă
Văzduhul hohotind de plâns!
Veninul lumii se revarsă
Din pâcla unde dens s-a strâns.

Copacii plâng cu frunze moarte
Şi flori bolnave-n hohot plâng…
Cu dărnicie toamna-mparte
Tristeţi ce-n suflete se strâng.

Pe chipuri, semenii mei poartă
Blazaţi, posaci şi prea livizi
Amara lor, banală, soartă –
Parcă şi ei devin lichizi.

Noroi cleios sub paşi chifteşte
Şi paşi greoi pe drumuri trec
Iar râu-n clocot hohoteşte –
Doar ciorile cu drag petrec.

Căci peste pajişti şi ogoare
Stăpâne-s ciorile deplin –
Natura-ntreagă parcă moare
Cu geamăt greu şi trist suspin.

Revarsă cerul ca o mare
Fuioare reci de plâns amar…
O, Doamne, razele-ţi de soare
O clipă scoate-le, măcar.

Căci lumea Ta şi-aşa-i amară
Şi mult prea plină de suspin…
Tristeţea toamnei mă doboară
Şi mă îneacă-n greu venin…

Surse şi adrese web utile:

http://www.miscarea.net/1-demostene-peisaj-launtric.htm

http://www.poezii.md/poezie/15925/peisaj-de-toamn/