|
Miercuri, 15 Iunie 2016 10:29 |
|
Pe punte - versuri
 Va oferim spre lectura poezia “Pe punte” scrisa de Veronica Porumbacu.
Un vas pe Neva inghetata,
In jur orasul larg deschis
Si turnuri ce-au vestit odata
Plamafa-ntaia-a unui vis.
Esti langa turn. Pari si mai sunda
Pe punte, sub un cer selemn.
Prin lumea veche, fumeganda,
De-aici porni intaiul semn.
Da: de pe-aceasta punte-anume
Au tras matrozii spre palat
Si de ecoul lor in lume
Palatele au tremurat.
… Pe-atunci tu te jucai in tinda,
In casa unui mot flamand,
Ce n-a prea inteles ce limba
Graise turnul rasunand.
Dar din tinutul de sub creste
De unde Horea se nascu,
Primise din batrani ca zestre
Un umblet drept ce-l ai si tu.
Te vad acum: esti deosebita,
Mereu prezenta-n Apuseni.
Tot drumul nostru larg spre tinta
De-aici se lumina prin vremi.
Si-n noua sute cinzeci si-unu,
Mangai, pe-un vad din leningrad,
Cu mana batucita, tunul
De greul luptei insemnat.
Pe-acelasi vas, privind spre mare
Cu ochiul otelit, tacut,
Cresc azi ostasii vietii care
Pe Aurora s-au nascut.
Asediul, palele furtunii
Trecura peste-aceasi ostasi,
Cand inc-o data soarta lumii
Se hotara aci-n oras.
Ca delegata-ai fost trimisa:
La Leningrad ii vezi pe chei.
Tu, calea tot prin ei deschisa,
Sa stii s-o aperi ca si ei!
Sa stii sa-ti aperi pacea casei
Si graul nesfarsit din lan,
Fosnirea ierbii matasoase
Si viitorii vostri ani!
Si, ca soldat ce nu se pleaca,
Sa stai de veghe, sa raspunzi!
Caci nu-ti iubesti copiii,
Daca
Vrajmasii nu-i urasti de-ajuns!
Sa stii ca si de tine, iata,
Atarna soarta lumii azi.
Fii demna, dar, c-ai fost o data
Un oaspe al acestui vas!
Newer news items:
Older news items:
|
