Oglinda si istoricul oglinzilor

Inca din epoca bronzului, locuitorii Orientului foloseau in mod curent oglinda, aceasta reprezentand pe atunci un mijloc de civilizatie. Primele oglinzi realizate erau metalice si aveau forma unui disc slefuit pe o parte si foarte bogat ornate pe cealalta parte.

De regula, in antichitate, oglinzile erau facute din bronz sau argint si mai rar din obsidian lustruit.

Incepand cu epoca fierului, oglinda a fost folosita si in alte regiuni, in primul rand in zonele limitrofe tarilor orientale. La vechii greci si romani, oglinda este destul de raspandita si mult apreciata, in special la femei. Considerate opere de arta, prezenta oglinzilor este atestata in cele mai vechi documente ale antichitatii grecesti. In operele sale, Homer o mentioneaza destul de des atunci cand aduce vorba de obiceiurile femeilor din Troia. Multe oglinzi folosite in timpul lui Homer erau confectionate din aur, cu manerul frumos ornat, de cele mai multe ori infatisand o silueta feminina, reprezentata, de obicei, de Afrodita, zeita dragostei si a frumusetii. Mai tarziu, grecii au pus oglinda sub inaltul patronaj al acestei zeite.

Concomitent cu folosirea ca obiect de lux, mintea iscoditoare a unor oameni din antichitate a cautat sa dea oglinzilor si o intrebuintare practica, primul care le-a folosit in scopuri tehnico-militare, fiind vestitul invatat grec Arhimede (c. 287 – 212 i.e.n.).

Romanii au mostenit de la etrusci mestesugul fabricarii oglinzilor, perfectionandu-le apoi in mod considerabil. Oglinda constituia si pentru romani un obiect de stricta necesitate, fiind nelipsita din trusa de infrumusetare a femeilor. Poetul latin Ovidiu (43 i.e.n. - c. 17 e.n.), intr-una din elogiile sale face referiri la oglinda, considerand-o sincera, deoarece reflecta in mod cinstit adevarata fata a omului. Daca la inceput romanii foloseau oglinzile metalice, cu un procedeu de fabricatie simplu, mai tarziu, potrivit relatarilor naturalistului latin Pliniu cel Batran (24 - 79), fabricarea oglinzilor din sticla iau o mare amploare. Confectionarea acestor oglinzi se facea prin fixarea unei placi de sticla pe un suport de plumb sau cositor, procedeu care le asigura o reflexie mai buna. In Evul Mediu, arta fabricarii oglinzilor s-a pierdut. Aceasta a renascut abia in secolul al XIII-lea la Venetia. In 1291, toate atelierele de sticlarie venetiene au fost mutate in insula Murano, la 2 km de Venetia, unde meseria de sticlar era la mare cinste. Nu este mai putin adevarat ca oglinzile venetiene erau foarte scumpe si mult cautate, fiind considerate adevarate opere de arta. Asa se face ca la mijlocul secolului al XVII-lea o oglinda venetiana cu rama de argint era cam de 20 de ori mai scumpa decat un tablou a lui Rafael. Cu toate masurile drastice luate de venetieni pentru pastrarea secretului de fabricare a oglinzilor, totusi, Franta a izbutit pentru prima data in 1665 sa fabrice la Paris oglinzi de calitatea celor venetiene. Prin atragerea a 4 sticlari venetieni, Franta a reusit sa afle secretul astrat cu strasnicie timp de aproape 5 secole. In scurta vreme, fabricile de oglinzi iau extindere si in alte tari, ca Anglia, Germania, etc. Cand arhitectura europeana a trecut de la stilul gotic, auster, la cel baroc, fastuos, oglinzile de mari dimensiuni au fost solicitate tot mai mult sa orneze peretii si caminele palatelor si locuintelor princiare, deoarece creau efecte optice deosebite. Bineinteles ca tot timpul oglinzile au tinut pasul cu moda vremii, mai incarcate sau mai simple, mai mari sau mai mici, in functie de gusturile din epocile respective. Foarte multe oglinzi de interior erau incadrate de rame mari, fastuoase. Incepand cu 1754, ramele erau confectionate din lemn aurit sau erau turnate in bronz, cu sau fara adaugiri de ghips. Arta sticlarilor s-a imbinat cu fantezia creatorilor de frumos, de pe urma caruia au iesit adevarate opere de arta, numeroase oglinzi fiind decorate cu pasari, veverite, amorasi, siluete feminine, ghirlande de frunze si flori, etc. Cu timpul, au fost folosite si in arta aplicata, fiind pictate de maestri ai penelului. Astrazi, oglinzilor le este destinat si un rol important in captarea razelor solare, folosite la topirea metalelor, incalzirea locuintelor, etc.