Notiuni de anatomie a sistemului respirator 

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aprarat are rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon din organism. In plus la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioara a cavitatii nazale) si se realizeaza fonatia-vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale).

Aparatul respirator este alcatuit din:

§                      caile aeriene-respiratorii prin care aerul patrunde si iese din organism;

§                      plamanii sunt organele la nivelul carora are loc schimbul de gaze.

Caile aeriene se impart in cai aeriene superioare si inferioare.

Cele superioare sunt alcatuite din cavitatea nazala si faringe iar cele inferioare sunt alcatuite din laringe, trahee si bronhii.

Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii si este divizata de septul nazal in doua cavitati numite fose. Fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa umeda, care are rolul de a incalzi aerul. Tot aici se gaseste mucusul, cu rol de a retine impuritatile din aer. Deci nasul are rolul unui adevarat filtru.

Faringele este un organ comun pentru calea aeriana si digestiva (alimentara).

Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai mare fiind asezat in fata ca o proeminenta avand forma unei carti deschise, cunoscuta si sub denumirea de “Marul lui Adam”. In laringe se gasesc si doua perechi de cute (pliuri) numite corzi vocale, cele situate inferior au rolul in producerea sunetelor.

Traheea continua laringele si este situata in fata esofagului. Se ramifica la partea sa inferioara in doua ramuri care se numesc bronhii principale.

Bronhiile sunt ultimele segmente ale cailor aeriene inferioare si fiecare din ele patrund in cate un plaman.

Plamanii sunt organe pereche asezati in cutia toracica si cuprind intre ei inima.

Respiratia

Aerul patrunde in plamani pe caile respiratorii cu ajutorul contractiei muschilor cutiei toracice numiti muschi respiratori. Acesta este actul respiratiei. Apoi muschii respiratori se relaxeaza si se contracta muschii expiratori, ca urmare o parte din aerul din plamani se elimina; acesta este procesul expiratiei.

Inspiratia si expiratia se repeta in ritm de 14-18/minut in functie de nevoile organismului. Variaza in functie de varsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).

Valori normale ale frecventei respiratorii:

Nou-nascuti = 40/min

Copii = 20 - 30/min

Adulti = 14 - 18/min

Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut avand mana asezata pe toracele pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru.