Interferente.ro Cultura Pictura Nicolae Grigorescu picturi tablouri si lucrari

Miercuri, 04 Septembrie 2013 10:33

Nicolae Grigorescu - picturi, tablouri si lucrari

 

Nicolae Grigorescu este cel mai mare pictor al nostru. Acesta provine dintr-o familie de tarani. Ramanand orfan, incepe sa picteze iconite, de la varsta de 12 ani, pentru a-si castiga existenta. Mai tarziu, trece la executarea unor picturi pe peretii bisericilor. Si-a desavarsit talentul la Scoala de arte frumoase din Paris. Intors in tara, participa cu numeroase lucrari, tablouri la expozitii, impunandu-se ca un artist mare, insufletit de cald patriotism.

 

In timpul Razboiului de Independenta de la 1877 se deplaseaza pe front si schiteaza figuri de ostasi sau scene de lupta, pe care apoi le transpune in tablouri deosebit de izbutite (Sentinela, Atacul de la Smardan, etc.).

  

Pleaca din nou in Franta, unde lucreaza intens si deschide expozitii. De-acum este socotit mare pictor european.

 

Reintors in tara, se dedica picturii inspirate din viata satului si din peisajul tarii, reusind sa surprinda admirabil pe panzele sale chipuri de oameni si aspecte specifice din munca lor si din natura patriei (Taranca voioasa, Cioban, Bordei, Fete lucrand la poarta, Luminis, etc.).

  

 

Spre sfarsitul vietii picteaza mai mult ciobani, ciobanite, care cu boi. Tablourile, prin continutul si coloritul lor, sugereaza armonia si frumusetea vietii. Ele sunt incarcate de optimism si poezie.

 

 

“Priviti-l ce furmos, ce linistit sade rezemat in ghioaga lui, adesea artistic cioplita – sceptrul si arma lui stramoseasca. Pare ca, de cand e muntele, stapaneste si vegheaz-acolo. In picioare, in atitudinea lui obisnuita, de o fireasca eleganta, cu palma stanga pe maciuca ghioagei, cu bratul drept adus ca un arc, sprijinit pe mana stanga, se uita-n adancul zarilor, cu ochii care mai mult gandesc decat vad; langa el, cainele lui cel mai iubit sta, parca, in asteptarea unui cuvant, a unei porunci. E tacere – nu se aude decat rontaitul oilor care pasc mai prin apropiere si, din cand in cand – cling, clang – tilinca sutaselor. Nici un nor pe ce, - nici o adiere de vant. Peisajul e curat, proaspat, scaldat in lumina de sarbatoare a inaltimilor. In fund se zaresc, coamele muntilor …”

(Al. Vlahuta, Pictorul N. Grigorescu) - (Ciobanasul, de N. Grigorescu)