Interferente.ro Turism Strainatate Moscheea Albastra din Istanbul Turcia istoric

Miercuri, 08 August 2012 04:00

Moscheea Albastra din Istanbul Turcia - istoric

 

Moscheea Albastra sau Moscheea Imperiala Sultan Ahmet, Moscheea Sultanahmet este moscheea nationala a Turciei. Moscheea Albastra din Istanbul Turcia a fost construita intre anii 1609-1616, in timpul domniei sultanului Ahmed I, in stilul islamic, clasic otoman. Moscheea Albastra are o capacitate de 10.000 de persoane, o latime de 64 metri, o lungime de 72 metri.

 

Istoric

Moscheea Albastra ocupa un loc special in cadrul diverselor cladiri otomane construite in piata Sultanahmet. Aceasta cladire a fost construita de Sedefkar Mehmet Aga. In adevaratul sens al cuvantului, cladirea este o capodopera arhitecturala care reprezinta 2 secole de arta otomana si bizantina.

Sedefkar Mehmet Aga a avut in vedere arhitectura otomana clasica, precum si cea utilizata la catedrala Sfanta Sofia atunci cand a proiectat si a construit Moscheea Albastra si a creat un interior mai spatios si mai bine luminat decat in celelalte cazuri.

Moscheea este acum cunoscuta sub denumire de Moscheea Albastra datorita faiantei albastre cu care sunt decorati peretii sai interiori. Pe langa aceasta faianta albastra, aici pot fi vazute in lucrari de lemn placat cu sidef, lucrari de zidarie cu piatra precum si caligrafii care adauga farmen acestei cladiri.

Moscheea Albastra a ocupat intotdeauna un loc important in istoria otomana. In perioada otomana, recitarea versetelor din Coran si aniversarea zilei de nastere profetului (mevlid) in a douasprezecea zi a Ramadanului devenise o traditie peste acest locas. Ministrii de stat si functionarii superiori, oficialitati inalte si invatatii musulmani (ulema) participau la recitarea versetelor din Coran si la ceremonia sustinuta pentru aniversarea zilei de nastere a profetului si erau asezati in conformitate cu un protocol dinainte stabilit. Oficialii inalti, ienicerii si soldatii de cavalerie participau de asemenea la ceremonie. Deoarece spatiul din moschee a devenit insuficient pentru aceste ceremonii, incepand cu anul 1786, sefii soldatilor de cavalerie si purtatorii de arme, precum si clericii, nu au participat la aceste ceremonii. In cadrul acestor ceremonii, vizirul cel mare sosea aici dupa ceilalti invitati, dar inaintea sultanului, iar ceilalti invitati trebuiau sa se ridice in picioare atunci cand el intra in moschee. Apoi, dupa ce saluta invitatii, el lua loc pe covorul de rugaciuni asezat in fata mihrabului. Ministrul Afacerilor Interne si Seful Garzilor, preucm si membrii Garzii Personale a Sultanului erau asezati vis-a-vis de Vizirul cel mare. Intre timp, oficerii de protocol aduceau cadelnite, iar una dintre ele era dispusa in fata Vizirului cel Mare, iar cealalta in fata Sheik al Islamului. Inainte ca sultanul sa soseasca, muezinii recitau vrsete din Surah al Fath. Sosirea sultanului era anuntata invitatilor prin deschiderea unuia dintre locasurile din loja Sultanului. Astfel, toti invitatii din moschee se ridicau in picioare si il salutau pe sultan. La finalul recitarii, la inceput muezinul sef de la Sfanta Sofia, iar apoi muezinul sef de la Moscheea Albastra, urcau in amvon pentru a-si incepe slujbele. Dupa slujbe, se realiza ceremonia de sarbatorire a zilei de nastere a profetului si invitatii erau serviti cu serbeturi.

Incepand cu secolul al XVII-lea, Imperiul Otoman a inceput sa aiba unele greutati. Diverse revolte civile si razboaiele purtate impotriva Austriei si a Iranului a facut ca imperiul sa treaca prin zile grele. Sultanul Ahmed I (1603-1617) a fost succesorul la tron al tatalui sau Sultanul Mehmed al III-lea (1566-1603).

Acesta a incercat sa faca tot posibilul pentru a atenua si a preveni dificultatile prin care trecea imperiul, insa razboaiele purtate cu Austria si Persia s-au terminat in defavoarea imperiului otoman, ducand astfel la mari pierderi pentru imperiu. Prin tratatul de la Zsitvatorok, incheiat in anul 1607, a fost anulata plata de tribut a Austriei. Intre anii 1607 si 1609, sultanul a invins revoltele Jelali care izbucnisera in Anatolia. Astfel, a fost asigurata securitatea in interiorul si ezteriorul imperiului, dupa care sultanul a inceput sa intreprinda actiuni pentru restructurarea si reorganizarea sa.

Din izvolarele istorice, aflam ca Sultanul Ahmed I avea o personalitate religioasa, iar dorinta sa de a construi o noua moschee se baza pe un vis pe care il avusese in trecut. Daca luam insa in seama si alte informatii, se pare ca dorinta acestuia de a construi o moschee are la baza versetul din Coran care spune “Cel ce va construi o moschee in numele lui Allah, chiar daca aceasta este mica cat un cuib de pasari, acela va fi rasplatit de Allah si i se va construi o casa in rai”. Cel mai important eveniment cultural din secolul XVII a fost construirea Moscheei Albastre si a complexului de cladiri care apartin de acesta. Sultanul Ahmet I a actionat cu mare atentie in alegerea locatiei pentru noul complex de cladiri care urma sa ii poarte numele. Ahmed I a decis construirea cladirii din dorinta de a ridica in Istanbul o moschee care sa ii poarte numele, dar si care sa concureze sau chiar sa depaseasca in maretie cea mai importanta moschee din oras la acea vreme, Hagia Sophia. Unul dintre motivele pentru aceasta atentie a fost localizarea principala pe care au avut-o moscheele construite in timpul domniei predecesorilor sai. Toate aceste moschee au fost construite in locuri unde aveau vedere asupra orasului. Unele personalitati proeminente ale statului i-au recomandat sa ia in considerare Moscheea Noua (Yeni Cami), a carei constructii a fost inceputa de Safiye Sultan, mama Sultanului Mehmed al III-lea si care nu a fost inca terminata. Mai mult ca sigura ca acesta s-a gandit ca poporul s-ar putea sa nu accepte numele noii moschei, in cazul in care aceasta urma sa ii poarte numele. Mai mult decat atat, sultanul durea sa construisca moschee in zona unde se afla Moscheea Rusterm Pasa. I s-a spus ca exproprierea caselor din vecinatate ar crea o mare problema financiara, iar lucrarile de constructie ar putea sa aiba parte de plangeri. Din aceste motive, sultanul a renuntat la aceasta idee. Mai mult ca sigur, a incercat sa evite reactii de nedorit din partea cetatenilor. Astfel, s-a decis urmatoarele: construirea moscheei sa se faca in conformitate cu planurile pregatite de arhitectul sef Sedefkar Mehmet Aga, pe un deal impunator cu vedere asupra orasului. Apoi, s-a trecut la demolarea palatelor si a vilelor care apartineau vizirilor si a altor oficialitati si care existau in zona respectiva. Modalitatile de expropriere a proprietatilor din vecinatate unde urma sa fie construita moscheea au devenit de prima importanta. Sultanului i-au fost platiti 30.000 de galbeni pentru compensarea valorii de expropriere a Palatului Ayse Sultan. Pentru inceput, Sedefka Mehmet Aga a pregatit amplasamentul constructiei si a stabilit unde urmeaza sa fie localizati peretii, mihrabul, coloanele, locul de adunare si fundatiile moscheei.

Fundatiile au fost realizate in anul 1018 (16 noiembrie 1609), iar la ceremonia tinuta au participat sultanul, personalitati proeminente ale statului si oficilitati inalte. De asemenea, la ceremonie au participat arhitecti renumiti in imperiu. Pe langa acesti, Shek al Islan Mevlana Mehmet Efendi, Sheik Mahmut Efendi, Marele Vizir Davut Pasha si alti viziri, seful armatei si alti invatati (ulema) au participat la lucrarile de constructii, sapand cu lopetile fundatia constructiei. Sultanul Ahmed I a fost primul care a inceput sa sape cu lopata si a continuat sa sape pana cand a obosit. Lopata folosita de sultan pentru aceasta ceremonie a fost lucrata special si era placata cu argint. In zilele noastre, aceasta se afla expusa la Muzeul Palatului Topkapi.

In anii care au urmat, sultanul Ahmed al III-lea a folosit aceeasi lopata atunci cand a ordonat construirea unei biblioteci care sa ii poarte numele in graditna Palatului Topkapi. Din cartile si registrele care se gasesc in arhivele Directoratului General al Fundatiilor, Moscheea Albastra si Muzeul Palatului Topkapi, se distinge faptul ca complexul de cladiri este alcatuit dintr-o moschee, pavilionul imperial, o scoala teologica de orientare musulmana (darulhadis), un spital, o baie turceasca, bucatarie publica, magazine, camere de odihna, case si pivnite. Scoala, camera fundatiei, casele, magazinele, bucataria publica, spitalul, baia turceasca si fantanile publice nu au rezistat pana in zilele noastre din diverse motive. Multe din sectoarele complexului de cladiri au avut de suferit in urma incendiului izbucnit in anul 1912 intre complexul de magazine si Moscheea Kabasakal de astazi. In a doua jumatate a secolului XIX, in locul spitalului a fost construit Liceul Comercial Sultanahmet. Magazinele, camerele de odihna, pivnitele, casele si fantana publica de langa mormant au fost demolate. Unele dintre case si magazine au fost demolate in timpul construirii facultatii care acum apartine de Universitatea Marmara, facultate care in trecut servea drept scoala pentru educatie comerciala.

Atunci cand se analizeaza un complex de cladiri, realizat in stil ahirectural traditional otoman, care are in centru o moschee, administrat in cadrul unei singure institutii si care, de obicei, este dispus pe o singura fundatie (kulliye), se poate desprinde cu claritate faptul ca pentru fiecare dintre aceste complexe de cladiri au fost utilizate planuri diferite. In mod special, se poate observa faptul ca diferitele variatii duceau la proiecte masive. In lucrarile sale, Marele Arhitect Sinan implementa planuri diferite unul de celalalt. Punctul comun erau planurile dintre cladiri centralizate care erau pregatite si alcatuite facand modificari si transformari in interiorul cladirilor. De asemenea, in planurile si schitele de localizare se poate observa cu claritate ca arhitectii au incercat sa obtina avantaje din orice posibilitate. In timp ce arhitectul Sinan si-a exercitat functia de arhitect imperial timp de 50 de ani si dupa aceasta, arhitectii au repetat aplicatii similare. Cu toate acestea, existau proiecte diferite si implementari de detalii. De exemplu, Moscheea Noua, proiectata si construita de arhitectul Davut Aga se baza pe 4 piloni masivi in timp ce cupola centrala a moscheelor proiectate de arhitectul Sinan se bazau in general pe 8 piloni.