Miguel Servet - descoperitorul micii circulatii

Miguel Servet s-a nascut in anul 1511 la Villanuera in Navara.

Fiu al unui notar, se inscrie de timpuriu la Universitatea din Saragosa unde studiaza matematicile, astonomia si limbie antice (greaca, latina, ebraica). Mai apoi, emigreaza repede din tara sa natala, din dorinta de a studia dreptul si teologia la Universitatea din Toulouse.

Lipsit de ajutorul material al familiei este nevoit sa-si castige de foarte tanar existenta, fapt pentru care se angajeaza ca secretar, in 1525, in serviciul lui Juan Quintana, confesor al lui Carol Quintul.

In suita acestuia calatoreste in Italia si Germania in anii 1529 si 1530.

Pentru a-si pastra independenta in gandire si actiune, paraseste suita imperiala si postul de secretar al lui Quintana. Incepe o viata foarte grea pentru Servet. Existent si-o asigura prin munca de corector in tipografii. Totusi, cu o energie si o pasiune deosebita, desfasoara o fecunda activitate.

Vine la Paris si studiaza medicina, avand magistri renumiti. Unul din maestrii sai il citeaza printre asistentii care ii erau de un deosebit ajutor la efectuarea disectiilor. Putem presupune ca studiile sale asidue in domeniul anatomiei si desectiile pe care le efectua erau facute nu pentru a-l pregati sa devina un medic oarecare, ci pentru fundamentarea conceptiilor sale filozofice, in combaterea unor dogme ale religiei catolice, pe care se hotarase sa le supuna focului criticii.

Mintea sa vie, spiritul critic, caracterul sau transant il pun si aici in opozitie iremediabila cu scolasticii Universitatii din Paris si sub motiv ca ar fi profesat “astrologia judiciara”, se depune impotriva lui o plangere la Inalta Curte de Justitie din Franta, care-l obliga sa paraseasca Universitatea.

In anul 1531 se afla la Basel, unde publica lucrarea “De trinitate erooribus” (Erorile trinitatii), prima lucrare teologica a timpurilor moderne in care este atacata dogma divinitatii lui Hristos. Aceasta critica este facuta de Servet de pe pozitiile panteismului.

Doctrina lui Servet a facut un mare scandal oblingandu-l sa-si schimbe numele in cel de Viilnova si sa plece din Franta.

In anul 1535 il gasim din nou in Franta la Lyon, unde cerceteaza si adnoteaza editia aflata sub tipar a Geografiei lui Ptolemeu, apoi revine la Paris, unde in anul 1537, publica o interesanta lucrare medicala “Syruporum universa ratio” (Tratatul ratiunii universale) in care atacrile violente impotriva medicinii uzuale si a conceptiei galenice ii aduc noi proteste si fac sa creasca animozitatile universitarilor scolastici fata de gandirea critica a lui servet, fiind pentru a doua oara obligat sa paraseasca Parisul.

Se angajeaza din nou intr-o tipografie din Lyon, ocupandu-se cu corectarea si adnotarea Bibliei, a carei noua editie se pregatea; aproape un an practica medicina la Charlieu, langa Lyon.

In anul 1553 publica lucrarea “De christianismi restitutio” (Restaurarea crestinismului) in care expune ansamblul conceptiilor sale teologice de tendinta panteista, apeland la argumente izvorate din anotamie si fiziologia corpului omenesc, indeosebi a micii circulatii.

Dar, cautand in salile de disectie argumentele trebuincioase, Servet descopera mica circulatie. Si iata o descriere: “Trecerea sangelui din jumatatea dreapta a inimii in cea stanga nu se face cum se credea in general prin perete, ci pe o cale cu totul neobisnuita si mai lunga, si anume prin plamani. Acolo, in trecerea de la artera pulmonara in vena pulmonara el capata o culoare mult mai vie. In plamani el se amesteca cu aerul inspirat, iar aerul expirat indeparteaza impuritatile sangelui.

In sfrsit, complet amestecat cu aerul, el este atras de catre ventriculul stang in timpul dilatarii acestuia, gata sa devina spirit vital.”

M. Servet considera ca sufletul se afla in sange, ca ar fi chiar sangele. Deci, pentru a sti cum se formeaza sufletul, trebuie sa vedem cum ia nastere sangele, trebuie sa stim miscarea lui; si astfel de la conceptia despre formarea sangelui, el trece pe panul cautarilor materiale, al constituirii sangelui, al miscarii acestuia, ajungand la descoperirea circulatiei pulmonare. El arata in aceasi timp netermeinicia versiunii oficiale, galenice, a circulatiei interventriculare, venind o data in plus in conflict cu parerile lui Galen, considerate de biserica catolica drept adevaruri de necontestat.

M. Servet, dorind sa loveasca cat mai puternic in adversarul sau Calvin, afirma dupa cum s-a mai spus ca sufletul se gaseste in sange si, pentru a dovedi aceasta, si-a formulat ideie sale prvind organizarea sistemului circulator. Aceste idei cuprindeau greseli, dar si mult adevar.

Pentu curajul sau, M. Servet a platit cu viata. El a cazut in mainile lui Calvin, din ordinul caruia, la 24 octombrie 1953, a fost ars pe rug impreuna cu cartile sale, fara nici un fel de disputa sau discutii, fiind invinuit ca eretic.

Analizand cu atentie ideile si opera lui M. Servet, constatam ca a fost un mare medic umanist care a combatut medicina scolastica si, prin descoperirea circulatiei pulmonare, a fost precursorul lui W. Harvey.