Marilyn Monroe - actrita, cantareata, model si pop icon

Marilyn Monroe inseamna mai mult decat un star de cinema. Marilyn Monroe inseamna un nume sinonim cu frumusetea si cu faima, cea mai sexy actrita a tuturor timpurilor. "Numele in sine suscita imagini diferite in mintile oamenilor. Pentru unii era simbolul senzualitatii feminine, al frumusetii, al gratiei si al rafinamentului. Pentru altii este un nume asociat cu nesiguranta, cu necazurile si cu tragedia." Sunt nenumarati admiratori care si-ar sacrifica aproape totul ca s-o readuca la viata pe Marilyn, aceasta persoana enigmatica. Altii sunt ceva mai circumspecti si o considera o celebritate rasfatata de la Hollywood, spunand ca viata ei este o poveste care avertizeaza in legatura cu pericolele legate de excesele celebritatii.

Ascensiunea lui Monroe la nivelul de celebritate a inceput cu selectarea ei pentru a poza in cateva reviste.

Cea mai insemnata parte a filmelor ei au fost facute pentru 20th Century Fox, unde si-a luat si numele care a facut-o celebra. Dupa cateva aparitii minore in decurs de cativa ani, Marilyn a inceput sa devina cunoscuta pentru talentul ei de comediana, ajutata fiind si de remarcabila ei prezenta scenica. Si-a indreptat eforturile catre aparitii mai consistente, si, la un anumit moment al carierei sale a reusit sa-si indeplineasca acest scop.

In 1946 divorteaza de primul sot si tot in acelasi an studioul 20th Century Fox o angajeaza oferindu-i un salariu de 500 de dolari pe luna pentru filmul The Shocking Miss Pilgrim, dar renunta la serviciile ei dupa un singur film. Somera si fara bani, se vede nevoita sa accepte sa pozeze goala intr-un calendar pentru doar 50 de dolari, calendar din care s-au vandut un milion de exemplare si s-a obtinut un profit de 750.000 de dolari. Joaca intr-o serie de roluri mici pana in 1950, cand este reangajata de 20th Century Fox pentru thriller-ul lui John Huston, The Asphalt Jungle.

Ca bruneta, imaginea Normei Jeane Dougherty nu a fost considerata suficient de comerciala; iar locul sau a fost luat de blonda Marilyn Monroe. Dupa ce a aparut in filmul Dangerous Years, in septembrie 1947, lipsa de popularitate a actritei a determinat compania Fox sa nu-i prelungeasca contractul.

Cand s-a mutat la Columbia Pictures, Monroe a fost coprotagonista musicalului Ladies of the Chorus (Doamnele din cor - 1948). In timpul acestei productii, Monroe a primit indicatiile valoroase ale regizorului muzical Fred Karger si si-a creat o baza pentru cariera sa muzicala de mai tarziu - a invatat sa cante cu o voce dulce, originala si sexy.

Daca in primii ani a avut numai aparitii in roluri minore, Marilyn a inceput sa fie cunoscuta, ajutata fiind si de remarcabila ei prezenta scenica. La numai 24 de ani, 20th Century Fox i-au propus un contract de sapte ani, transformand-o intr-o adevarata "bomba sexy".

Isi continua cariera cu filme ca: All About Eve, Let's Make It Legal, As Young As You Feel, Monkey Business and Don't Bother to Knock, Niagara, Gentlemen Prefer Blondes, How to Marry a Millionaire, Bus Stop, The Prince and the Showgirl si Some Like It Hot, cu care castiga Globul de Aur in 1959.

Gentlemen Prefer Blondes a fost un musical exceptional de indraznet pentru acele timpuri, si azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile de catre numerosi critici. Autoironia rolului lui Monroe de showgirl cautatoare de aur, Lorelei Lee, este general considerat ca unul definitor pentru eforturile sale cinematografice.

Aparitiile ei in Diamonds Are a Girl's Best Friend sunt printre cele mai cunoscute scene din cariera lui Monroe.

In How to Marry a Millionaire, Monroe a facut echipa cu alte doua atractii ale 20th Century Fox, Lauren Bacall si Betty Grable. Ea interpreteaza rolul de blonda proasta numita Pola Debevoise si reuseste sa fie stralucitoare chiar si printre cele doua celebre staruri. Chiar daca rolul este unul stereotipic, Monroe a strans opinii favorabile, iar criticii i-au remarcat capabilitatile de comedie.

Urmatoarele doua filme, western-ul River of No Return si musical-ul There's No Business Like Show Business, nu s-au bucurat de succes, parte din vina avand-o faptul ca lui Monroe nu i s-a oferit un rol deosebit. Monroe, ambitioasa ca intotdeauna si dornica sa invinga neajunsurile, s-a plictisit de rolurile pe care Zanuck i le incredinta.

Dupa incheierea filmarilor la The Seven Year Itch la inceputul lui 1955, ea incheie contractul si abandoneaza Hollywood-ul pentru a studia actoria la The Actors Studio in New York.

Fox nu doreste sa ii satisfaca noile solicitari contractuale si insista ca ea sa revina pentru a incepe lucrul la noi productii pe care ea o considera nepotrivite, precum Heller In Pink Tights (care nu a fost filmat pana la urma), The Girl in the Red Velvet Swing si How To Be Very, Very Popular.

Monroe refuza sa apara in aceste filme si ramane la New York. Pentru ca The Seven Year Itch ajunge in topul incasarilor din vara lui 1955, si pentru ca celelalte starlete Fox Jayne Mansfield si Sheree North dezamagesc in a prinde la public, Zanuck se recunoaste invins si Monroe se intoarce cu triumf la Hollywood. Un nou contract a fost intocmit, care ii permitea lui Monroe drepturi regizorale complete precum si optiunea de a juca in alte proiecte ale studioului.

Primul film facut sub noul contract a fost Bus Stop, regizat de Joshua Logan. Criticii au remarcat imediat abordarea profunda al lui Monroe pentru personajul interpretat. In general este apreciata pentru prestatia sa ca Cherie, o cantareata dintr-un saloon bar care se indragosteste de un cowboy. Monroe apare in mod intentionat prost machiata si lipsita de stralucirea unui star. Multi au crezut ca va fi nominalizata pentru premiile Oscar. Se crede ca nu a reusit aceasta performanta datorita reputatiei ei controversate. Totusi a luat o apreciere Golden Globe.

O necunoscuta practic la acea vreme, Monroe a fost prima femeie care sa-si deschida propria casa de productie, impreuna cu prietenul sau, fotograful Milton H. Greene.

Marilyn Monroe Productions a lansat primul sau film The Prince and the Showgirl in 1957. Pe langa functia de producator executiv pentru acest film, ea a jucat alaturi de apreciatul actor britanic Laurence Olivier, care a fost regizorul. Din pacate, atractia dintre cei doi lipsea, lucru care nu era tocmai surprinzator. Asta avand in vedere conceptia lui Olivier despre comportamentul "neprofesional" al lui Monroe (incluzand obiceiul notoriu de a ii lasa pe oameni sa astepte ore intregi pana la aparitia ei la filmari) si astfel a crescut reputatia ei in industria filmului de actor dificil.

In 1959 ea inregistreaza cel mai mare succes al carierei jucand alaturi de Tony Curtis si Jack Lemmon in comedia lui Billy Wilder Some Like It Hot. Comportamentul ei dificil pe scena este de acum legendar, asemenea numeroaselor duble necesare. Totusi, la terminarea filmarilor, Wilder a declarat ca era dispus sa treaca oricand peste aceste inconveniente, pretuind calitatile ei de comediana de prima clasa. Some Like It Hot este considerat acum ca fiind una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile. Rolul lui Monroe de cantareata indoielnica, consumatoare frecventa de bauturi, dar plina de compasiune - Sugar Kane, a fost premiat cu un Golden Globe pentru cea mai buna actrita intr-un musical sau comedie.

Dupa Some Like It Hot, Monroe a facut un musical numit Let's Make Love regizat de George Cukor alaturi de Yves Montand. Monroe, Montand si Cukor considerau filmul ca fiind unul slab, dar Monroe a fost fortata sa il faca datorita obligatiilor fata de Twentieth Century Fox. Desi filmul nu s-a bucurat de un succes comercial sau artistic, el include unul dintre numerele muzicale legendare ale lui Monroe, "My Heart Belongs to Daddy" de Cole Porter.

Prin 1961, cel de-al treilea sot al lui Monroe, scenaristul Arthur Miller, scrisese si lucrase deja la ceea ce avea sa fie ultimul film filmat de ea impreuna cu Clark Gable, The Misfits. A fost o filmare lunga si obositoare in fierbintele desert Nevada. Intarzierile lui Monroe au devenit cronice si asta a creat probleme si mai mari filmarilor. In ciuda tuturor acestor lucruri, Monroe, Gable si Montgomery Clift au fost capabili sa joace extraordinar, chiar exemplar. Monroe s-a imprietenit cu Clift, simtind ca au o legatura profunda. Gable a murit de atac de cord la putin timp dupa asta, existand voci care o invinuiau pe Monroe, sustinand ca ea il supara pe platourile de filmare. Totusi nu trebuie uitat ca Gable a insistat sa faca pe grozavul, consumand cantitati mari de bautura si tigari, asa ca toti au fost de acord ca era suprasolicitat fizic.

Monroe s-a intors la Hollywood pentru a relua filmarile la pelicula Something's Got to Give. In mai 1962, Monroe si-a facut ultima aparitie publica importanta, cantand Happy Birthday, Mr. President in cadrul unei petreceri televizate facuta in cinstea presedintelui american John F. Kennedy.

Dupa filmarile care sunt considerate ca fiind primele scene nud ale unei celebritati, aparitiile lui Monroe au devenit si mai putin frecvente datorita problemelor de sanatate.

Datorita constrangerilor financiare cauzate de costurile pentru filmarile la Cleopatra, cu Elizabeth Taylor, Fox s-a folosit de absenta lui Monroe ca scuza pentru a o exclude din film si a o inlocui cu Lee Remick. Totusi, o clauza in contractul lui Dean Martin ii conferea acestuia dreptul sa aleaga actrita principala a filmului. Pentru ca el nu era dispus sa lucreze cu altcineva, Monroe a fost reangajata pentru un salariu dublu fata de cel initial. Inainte ca filmarile la Something's Got to Give sa fie reluate, Monroe a fost gasita moarta in casa sa din Los Angeles, in dimineata zilei de 5 august 1962. Moartea sa, oficial inregistrata ca o probabila sinucidere prin consum excesiv de medicamente, a fost marcata de lipsa de profesionalism a anchetei politiei. A devenit astfel o tema folosita in teoria conspiratiei.

Desi actrita legendara de film, la Hollywood, Marilyn Monroe, in ciuda numarului mare de albume scoase, a intrat rareori intr-un studio de inregistrare pentru a face o inregistrare comerciala. In ciuda notorietatii Marilyn a aparut in numai cinci musicaluri. Cu toate acestea, Monroe a avut o voce buna, potrivita cu imaginea ei seducatoare, iar repertoriul sau  include lucrarile unor compozitori, cum ar fi Harold Adamson si Hoagy Carmichael; Harold Arlen si Johnny Mercer, Irving Berlin, Sammy Cahn si James Van Heusen; Cole Porter, Robin Leo si Styne Jule.

Marilyn a abordat de-a lungul carierei variatii ale aceluiasi personaj: blonda naiva, avida de avere, vulnerabila si dependenta de atentia barbatilor - o portretizare, in mare parte, a femeii Marilyn Monroe. Marilyn si-a dorit sa fie actrita si a reusit in ciuda scandalurilor privind casniciile si aventurile avute cu fratii Kenedy sau a flirtului cu nuditatea afisata cu nonsalanta in reviste si calendare pentru barbati. A vrut roluri mai consistente, mai solicitante si a schimbat aerul pulsand de pasiune al Californiei cu seriozitatea de pe platourile de filmare new-yorkeze, pana cand, la un anumit moment, visul i-a devenit realitate.

Cunoscuta pentru umorul natural si prezenta scenica, sex-simbolul secolului XX a reusit, prin munca, daruire si dragoste pentru actorie sa devina una dintre cele mai populare actrite din 1950 si inceputul anilor 1960.

Marele ei regret a fost ca, pentru majoritatea oamenilor, nu era mai mult decat un chip blond cu forme apetisante. Marilyn a dus o lupta colosala pentru a face cunoscuta si cealalta parte a sa, talentul si fragilitatea. A dorit sa fie actrita, nu un simplu ingredient erotic.