Manastirea Tismana - cea mai veche manastire din Tara Romaneasca

Manastirea Tismana este una dintre cele mai vechi, mai importante si mai frumoase manastiri din Romania – moment de reculegere si inchinaciune, de cinstire, a credintei ortodoxe romanesti. Manastirea Tismana pare sa fie cea mai veche manastire din Tara Romaneasca.

Asezata pe muntele Starmina, inconjurata de culmi impadurite si stancoase, Manastirea Tismana isi ia numele dupa coniferul “tisa” care impadurea odinioara acele locuri. Cu prilejul unor lucrari arheologice s-au descoperit urmele unei vechi cetati daco-romana, insusi toponimul “Tismana” inseamna locul fortificat cu ziduri. Intemeiata in sec. al XIV-lea de cuvinosul Nicodim cel sfintit cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi, Radul I (1377-1383) si al fiilor acestuia, Dan I (1384-1385) si Mircea cel Batran (1386-1418), manastirea este inaintea pesterii celei mari.

A fost sfintita in anul 1387 pe 15 august, avand hramul Adormirea Maicii Domnului. Este atestata de un hrisov al domnitorului Dan I, dat in anul 1385, 3 octombrie, Arhitectura Manastirea Tismana este in stil bizantin, specific secolului al XIV-lea apropindu-se ca stil de bisericile contemporane din Macedonia si muntele Athos si prezinta caracteristici arhitecturale romanesti. Actuala biserica a manastirii este zidita direct pe stanca in plan triconic cu turle pe naos, pronaos si pridvor si este sustinuta de contraforti si pridvorul ce o inconjoara pe o buna parte.

De-a lungul verii ea a suferit o serie de transformari. In anul 1650, Matei Voda Basarab a zidit Biserica Spitalului Manastiresc (Paraclisul). Aceasta este pictata de Dimitrie Nicolaide in 1948 si contine cateva vitralii donate de poetul George Cosbuc. Pictura bisericii mari este executata in anul 1564 de zugravul Dobromir din Targoviste si subventionata de marele Vornic Nedelcu. Pictura este in stil post bizantin, policroma, in fresca, aplicata peste prima tencuiala a bisericii cu fresca monocroma.

In anul 1732, Arhimandritul Ioan, cu cheltuiala manastirii si cu ajutorul jupanesei Stanca Glogoveanu, a refacut pictura din Sf. Altar si Naos, de la ferestre in sus s-au pictat aceleasi scene existente, iar in partea de jos s-au pictat portretele marilor ctitori.

Pictorul a fost Dimitrie Diaconu si ajutorul banesc al doameni Stanca Glogoveanu. Incepand din anul 1955 s-a trecut la decaparea picturii din 1766 din Pronaos care s-a incadrat pe peretii Muzeului Manastirii. In anul 1994 este pictat pridvorul bisericii de pictorul Grigore Popescu din Campulung Muscel, in stil bizantin cu desen corect si armonie discreta a tonurilor cromatice cu prezenta iconografica unica.

Manastirea Tismana a avut un tezaur nebanuit de mare, dar stricaciunile care i-au fost aduse de-a lungul vremii au facut sa se piarda. O parte din obiectele de valoare ale manastirii se gasesc la Muzeul de Arta a Romaniei, printre care cel mai important este “Tetraevanghelul Sf. Nicodim”, opera de arta complexa, valoroasa atat prin frumusetea scrierii si ornamentatiei miniate, cat si prin frecatura executata din argint aurit.

Este cel mai vechi manuscris romanesc, cu cea mai veche ferecatura in argint. Muzeul Manastirii Tismana are o bogata colectie de picturi murale, icoane vechi de lemn, obiecte de cult si vesminte. De Tismana si imprejurimile ei este legat si numele lui George Cosbuc. La invitatia cumnatului sau, Stefea, Cosbuc vine la Tismana si petrece aici vara anului 1915. frumusetea naturii inconjuratoare, azurul cerului de vara, linistea si pacea acestor locuri il inspira pe poet si incepe sa traduca divina comedie a lui Dante. Tot de imprejurimile Tismanei este legata si drama care l-a surpat moral pe Cosbuc, unicul fiu al acestuia Alexandru, moare intr-un accident de automobil in raza comunei Balesti. Moartea lui Alexandru se pare ca a pus capat berilor Tismanei. Locurile pe unde trecuse poetul se vor incarca cu legende pe Valea Tismanei, cam la 200 de metri de vila Stefea, fagul inalt cu coroana bogata va deveni fagul lui Cosbuc, iar chioscul de pe terasa dintre brqazi unde se retragea poetul – “chioscul lui Cosbuc”. Pe Valea Tismanei in jos la cateva sute de metri de manastire, o poteca ne conduce spre “Aleea Tainelor”, strajuita de o parte si de alta pe o distanta de 300 metri de brazi falnici. In memoria fiului sau, George Cosbuc doneaza Manastirii Tismana niste vitralii, ce se pastreaza si astazi. Nu numai gloria trecutului sau istoric si a minunatei sale pozitii geografice ii alcatuiesc Manastirii Tismana o splendida aureola, ci mai presus de toate menirea sfanta ce i-a fost data in viata neamului romanesc.

Lacas de zidire sufleteasca si de cultura nationala, vatra de credinta ortodoxa, Manastirea Tismana reprezinta pentru noi pururea o materie vie si o sinteza a spiritualitatii creatoare a neamului nostru.