Lucrezia Borgia - adevar si neadevar

Cu Lucrezia Borgia s-a intamplat ceea ce s-a intamplat cu mai toate personalitatile din istorie: toata lumea a auzit cate ceva despre ea, dar nimeni nu poate stii cine a fost cu adevarat.

Despre Lucrezia Borgia, aceasta figura istorica nascuta in urma cu mai bine de 500 de ani, la 18 aprilie 1418, s-au spus poate cele mai multe lucruri, multe neadevarate, lucruri care au creat o imagine falsa despre ea. Dar ce stim cu adevarat despre Lucrezia Borgia?

Ea a fost fiica papei Alexandru al VI-lea care, pe cand era numai cardinalul Rodrigo Borgia, a avut pe langa trei copii nelegitimi, si cinci copii cu Vannoza Catanei. Tovarasa lui de viata, precum si un alt urmas adus pe lume de Iulia Farnese, iubita lui in varsta de optsprezece ani pe cand el – papa fiind  - avea mai putin de saizeci si doua de primaveri.

Viata Lucreziei, femeie care a trait la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul celui al XVI-lea, a fost considerata drept scandaloasa. Dar a fost aceasta fata, pe care contemporanii au zugravit-o ca pe o fumusete blonda, cu chip luminos si alura de regina, cu adevarat intruchiparea raului si pacatoseniei?

A fost ea cu adevarat curtezana avida de sange, asa cum au intruchipat-o poetii Sannazarro si Pantone sau istoricul Guiciardini?

A fost ea oare femeia ademenita de orgiile organizate in palatul tatalui sau, asa cum o zugraveste intr-un jurnal intim Johann Burchardt, consilier al papei?

A fost ea cu adevarat femeia rafinata asa cum ne-o prezinta Gaetano Donizetti in opera “Luccrezia Borgia” pe un libret adaptat dupa Victor Hugo?

Si, in sfarsit, a fost ea cu adevarat in toate chipurile si felurile sub care a aparut in peliculele care mai de care mai fantaziste

Din insemnarile istorice care ne-au ramas aflam putine lucruri. Este cunoscut faptul ca vorbea spaniola (neamul Borgia fiind de origine spaniola), italiana, franceza si partial latina, ca era culta si avea o educatie aleasa, in arte plastice si muzica, ca broda cu multa maiestrie, ca purta o corespondenta asidua.

Mai stim ca din multe motive politice casatoria i-a fost impusa de tatal sau. Lucrezia nu avea nici paisprezece ani cand a fost obligata sa se marite cu marchizul Giovanni Sforza, de care insa s-a despartit in scurta vreme. Cel de al doilea sot al sau a fost Alfonso de Bisceglia, care a pierit ucis de fratele Lucreziei, Cesare.

Lucrezia s-a nascut intr-o epoca in care institutia papala nu mai avea nimic comun cu ideea crestina, cand religia nu mai reprezenta decat un camp de lupta pentru putere, cand viata oamenilor avea unul dintre preturile cele mai scazute, iar decaderea moravurilor a atins punctul culminant. Ea a fost o fiica a epocii sale, epoca a decadentei si crimei …

“Din stirile care le avem despre Lucrezia Borgia din partea multor contemporani – spunea istoricul englez Willian Gilbert – nu exista nici un pacat pe care ea sa nu-l fi savarsit, nici o crima de la care ea sa se fi dat inapoi, nici un obstacol care sa-i fi putut sta in calea dragostei. Cupa cu otrava si pumnalul s-ar fi potrivit sa-i fie emblema …”

Dupa ce a fost asasinat si cel de al doilea sot – nu exista nici o dovada ca ea ar fi fost autoarea lui – Lucrezia s-a casatorit cu Alfonso d’Este, din Ferrara. A adus pe lume cinci copii pe care i-a crescut. A fost protectoarea sarmanilor si a artistilor.

S-a stins din viata in anul 1519 pe cand avea numai treizeci si noua de ani, a urmare a unui avort provocat …

Oare nu cumva in cei 39 de ani de viata Lucrezia Borgia a facut atatea lucruri bune incat nu i-a mai ramas timp pentru a face toate relele care i s-au pus, si i se mai pun in spate …