Johann Wolfgang von Goethe - poet genial si naturalist renumit

Renumit poet, dar si naturalist, J. W. Goethe s-a nascut in anul 1749 la Frankfurt pe Main si a murit la Weimar in anul 1832. Nimeni nu-l poate intelege in toata profunzimea sa daca nu cunoaste nimic despre activitatea lui in domeniul stiintelor naturale.

Concomitent cu poezia, pe Goethe l-au pasionat foarte mult unele discipline biologice si geologice precum: botanica, mineralogia si geologia.

Cel mai mult a fost atras de botanica, stiinta careia i-a consacrat multi ani de studiu. A studiat cu mult interes si pasiune opera botanica a lui Linne si a devenit un mare colectionar si observator al plantelor.

El a studiat algele si ciupercile, muschii si lichenii, iar in expeditia efectuata in Muntii Alpi a observat cu atentie artarul de munte, larita si alte plante alpine. La Verona a fost atras de frumoasele exemplare de Cappatis, iar in Gradina Botanica din Padova de un frumos palmier in forma de evantai.

Din Italia, neobositul poet a facut o calatorie in Sicilia, unde a gasit numeroase plante interesante.

Impletind cat mai armonios posibil inteligenta cu munca perseverenta si pasionata, Goethe reuseste sa formuleze idei noi in biologie care il situeaza printre renumitii naturalisti ai secolului al XIX-lea.

Dintre lucrarile sale de o mare valoare stiintifica amintim: “Metamorfoza plantelor”, aparuta in anul 1790 si “Ïntroducere in anatomia comparata”, aparuta in acelasi an.

In prima lucrare Goethe are meritul de a da o explicatie stiintifica dezvoltarii plantelor, conceptie apropiata de aceea a lui Wolff. Subliniaza asemanarea de structura a diferitelor organe ale plantei si ajunge la concluzia ca unele au aparut prin transformarea altora, de exemplu: mugurii vegetativi provin din ramuri si frunze, mugurii florali provin din mugurii obisnuiti etc.

Aceasta idee a metamorfozei organelor plantei in cursul ontogenezei si a inrudirii genetice este argumentata de Goethe prin numeroase exemple, observate in natura mai multi ani.

A efectuat numeroase cercetari si in domeniul anatomiei comparate. El a studiat foarte mult domeniul osteologiei, comparand craniile diferitelor grupe de animale, ocupandu-se in special de osul intermaxial. Desi inainte se credea ca osul intermaxial lipseste la om si este prezent la maimute, Goethe reuseste sa-l descopere si la om. Continuandu-si lucrarile in domeniul anatomiei comparate, Goethe formuleaza “teoria vertebrala a craniului”, simultan cu anatomistul Richard Owen. Conform acestei teorii, craniul vertebratelor ar fi format din sase vertebre transformate. Mai tarziu, marele savant evolutionist Th. Huxley a aratt ca teoria vertebrala este gresita. Desi aceasta teorie s-a dovedit a fi eronata, ea a avut un rol insemnat in explicarea unitatii planului de organizare a vertebratelor. La aceasta concluzie ajunge si Goethe care arata ca pestii, amfibienii, pasarile si mamiferele, inclusiv omul sunt alcatuiti dupa acelasi tipar, avand doar unele deosebiti, deci toate vertebratele au o origini comuna.

Pornind de la observarea concreta a naturi, marele poet si naturalist ajunge la o conceptie foarte inaintata, cu caracter deialectic, foarte apropiata de ovolutionism. In sprijinul acestei conceptii el vine cu numeroase exemplificari din natura, care il conduc la descoperirea unor legi valabile si azi in domeniul anatomiei comparate.

Astfel, el formuleaza, inainte de G. Cuvier, principiul corelatiei dintre organe si da o explicatie dialectica relatiilor care exista intre parte si intreg.

Goethe se ridca impotriva fixismului si arata ca sistmeul lui Linee faramiteaza natura unitara. Se ridica si impotriva “teoriei catastrofelor” a lui G. Cuvier, sustinand ideea transformarilor lente, fara lente, fara salturi, a naturii vii. Incearca sa dea o explicatie si procesului evolutiei, adica sa arate natura interna a organismelor si rolul transformator al conditiilor de mediu.

In opera sa gasim abordata si ideea luptei pentru existenta care actioneaza permanent in natura.

J. W. Goethe, prin opera si ideile sale in domeniul stiintelor naturii, reprezinta un eminent om de stiinta, care a luptat toata viata pentru aplicarea ideilor evolutioniste in biologie.