Johann Wolfgang von Goethe - citate celebre

Ideile îndrăzneţe sunt precum pionii de şah care înaintează; pot fi înfrânţi, dar stau la baza unui joc câştigat.

Iertarea e cea mai puternică dintre puteri; face bine celui ce o acordă şi totodată celui ce o primeşte.

Îl respect pe acel om care ştie clar ce vrea. Cea mai mare parte din răul care există în lume se naşte din faptul că oamenii nu îşi înţeleg pe deplin propriile scopuri. Se apucă să construiască un turn iar la construcţia fundaţiei petrec tot atâta timp cât ar fi necesar pentru a construi o colibă.

Îl tutuieşti pe diavol şi te temi de-o flacără?

Împarat sau om de rând, cel mai fericit este cel ce-şi gşseşte fericirea acasă.

In cele ideale depinde totul de elanuri, in cele reale de staruinta.

În ştiinţă este un foarte mare merit să se caute şi să se ducă mai departe adevărurile insuficiente pe care le-au posedat anticii.

Încă mai e ziuă; de aceea omul să fie activ. Se apropie noaptea, când nimeni nu poate lucra.

Încearcă să-ţi faci datoria şi vei afla îndată cine eşti.

Îndoiala poate fi înlăturată doar prin acţiune.

Inima noastră îşi plăsmuieşte singură fericirea.

Înţelepciunea e numai adevăr.

Într-adevăr ştiu multe, dar aş vrea să ştiu totul.

Întrebuinţaţi bine timpul, el trece aşa de iute; însă ordinea vă învaţă să câştigaţi timp.

Ipotezele sunt cântecele de leagăn pe care profesorii le cântă elevilor pentru a-i adormi.

Îşi merită viaţa, libertatea numai acela ce zilnic şi le cucereşte ne'ncetat.

Iubirea nu domină, ea educă, iar aceasta înseamnă mai mult.

La ce bun că acum pot să spun, ca orice şcolar, că pământul e rotund?! Omul are nevoie numai de câteva palme de pământ ca să fie mulţumit, şi încă de mai puţine ca să se odihnească sub ele.

La palma unei fete se răspunde cu o sărutare zdravănă.

Lipsa de înţelegere şi inerţia stârnesc poate mai multe greşeli în lume decât viclenia şi răutatea.

Lucrul cel mai dificil pentru om este să-şi organizeze timpul liber.

Lucrurile de mare însemnătate nu trebuie lăsate niciodată în voia lucrurilor neînsemnate.

Lumea are mai mult geniu decât mine.

Mai întâi instruieşte-te singur, apoi vei primi învăţătura de la alţii.

Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască, şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de ea.

Merg spre o moarte glorioasă; mor pentru libertatea pentru care am trăit, pentru care am scos sabia şi căreia mă sacrific acum, suferind.

Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită.

Minunea este copilul cel mai drag al credinţei.

Mulţi trăiesc viaţa, puţini însă o pricep.

Nădejdea este al doilea suflet al nefericitului.

Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alţii.

N-aş putea acum să desenez nici măcar o singură linie şi totuşi n-am fost niciodată un pictor mai mare decât în aceste clipe.

Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr.

Ne-am cunoaşte mai bine între noi, dacă n-am vrea mereu să ne situăm pe picior de egalitate unii cu alţii.

Ne-nalţă-n tării etern-femininul.

Nici un argument nu mă scoate mai tare din sărite decât atunci când cineva îmi trânteşte o banalitate oarecare în timp ce eu vorbesc din toată inima.

Nici un luptător înţelept nu-şi subestimează duşmanul.

Niciodată nu merge omul mai departe ca atunci când nu ştie încotro se îndreaptă.

Niciodată nu ne aflăm mai departe de ţelul dorinţelor noastre decât atunci când ne închipuim că l-am atins.

Niciodată nu suntem mai îndepărtaţi de scopul dorinţelor noastre, decât atunci când ne închipuim că-l posedăm.

Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că e liber.

Nimic nu e mai înspăimântător ca ignoranţa activă.

Nimic nu e mai plăcut decât să simţi născându-se o nouă pasiune atunci când flacăra celei vechi nu e încă stinsă; astfel, în ceasul când scapătă soarele, vedem cu plăcere astrul nopţilor ridicându-se din cealaltă parte a orizontului; te bucuri atunci de îndoita strălucire a două făclii cereşti.

Nimic nu este mai de preţuit decât valoarea zilei.

Nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranţa activă.

Nimic nu mă supără mai mult decât atunci când oameni se necăjesc unii pe alţii şi mai ales când tinerii, plini de viaţă, în loc să fie cu sufletul deschis la toate bucuriile, îşi amărăsc zilele unii altora cu strâmbături şi îşi dau seama prea târziu că timpul risipit nu se mai întoarce.

Norocul oratorului îl face dicţiunea.

Nu cred că există vreo eroare pe care să nu o fi putut comite.

Nu e destul să ştii, trebuie să şi aplici; nu e destul să vrei, trebuie să şi faci.

Nu e o nimica toată să reprezinţi în afară la optzeci şi doi de ani ceea ce ai conceput la douăzeci de ani şi să îmbraci un astfel de schelet lăuntric viu cu tendoane, carne şi piele şi să mai şi înfăşori ceea ce-i gata aşezat cu nişte falduri de mantou, astfel încât totul laolaltă să rămână o enigmă manifestă care să-i încânte pe oameni mereu şi să le dea de furcă.

Nu este nimic mai înspăimântător pe lume decât ignoranţa activă.

Nu există situaţie care să nu poată fi înnobilată prin acţiune sau suportare.

Nu ne place să trăim cu oricine şi nu putem trăi pentru oricine. Cel ce înţelege bine acest lucru va şti să-şi preţuiască prietenii fără a-şi urî sau prigoni duşmanii; căci nu există un avantaj mai mare decât să cunoşti şi să pătrunzi calităţile vrăjmaşului. Aceasta îţi asigură superioritatea decisivă asupra lui.

Nu recunosc o mai nobilă însuşire decât a recunoaşte duşmanului meritele sale.

Nu se ajunge niciodată atât de departe ca atunci când nu mai ştii unde mergi.

Nu se întâmplă vreo absurditate, pe care mintea sau întâmplarea să n-o poată îndrepta; nici ceva logic, pe care nepriceperea şi întâmparea să nu-l facă să dea greş.

Nu spune că vrei să dai, ci dă! Speranţa n-o satisfaci niciodată.

Nu ştiu mult, dar cunosc multe!

Nu te lăsa ademenit să contrazici. Înţelepţii cad în neştiinţă, când se ceartă cu cei neştiutori.

Nu te lăsa stăpânit de cărţile pe care le citeşti, ci stăpâneşte-le tu pe ele.

Nu toate florile frumoase au si miros placut, cand ai de unde sa culegi, alege numai acele care poseda si una si alta.

Nu trebuie să te laşi copleşit de suferinţă până într-atât încât să uiţi că eşti om.

Nu trebuie să vizităm un spital de nebuni pentru a vedea minţi bolnave; planeta noastră este un spital de nebuni al universului.

Nu vezi decât ceea ce cunoşti.

Nu zăbovi să te încumeţi, atunci când mulţimea cutreieră nehotărâtă; este în stare să facă totul omul nobil, care înţelege şi apucă iute.

Nu-i de ajuns să descoperim lipsurile; ba nici nu avem dreptul să facem aceasta dacă nu ştim în acelaşi timp să indicăm mijlocul pentru o situaţie mai bună.

Nu-i oare proasta dispoziţie mai degrabă un necaz lăuntric din cauza propriei noastre nevrednicii, o ceartă cu noi înşine, care e însoţită întotdeauna de o invidie aţâţată de o nebună vanitate? Vedem oameni fericiţi, pe care nu noi îi facem fericiţi, şi asta nu putem răbda.

Numai atâta ai trăit: cât ai muncit.

Numai cel ce contemplă e conştient, cel ce acţionează întotdeauna e necugetat.

O cronică scrie numai cineva pentru care e important prezentul.

O idee este clasică în măsura în care este mare.

O însuşire caracteristică a spiritului nostru este aceea de-a bănui că e numai tulburare şi întunecime unde nu ştim lămurit ce este.

O mare greşeală să te crezi mai mult decât eşti ori să te preţuieşti mai puţin decât faci.

O parte sunt dintr-acea putere ce numai răul îl voieşte însă mereu creează numai bine.

O privire în cărţi şi două în viaţă.

O veste rea face urât şi pe solul cel mai frumos.

O viaţă fără de folos e o moarte înainte de vreme.

O viaţă fără scop e o moarte timpurie.

Oamenii ar trebui să vorbească mai puţin şi să deseneze mai mult. Eu personal, aş renunţa la vorbe pentru a comunica tot ce am de zis pe cale vizuală, ca natura.

Oamenii sunt atât de copleşiţi de condiţionările infinite ale fenomenelor, încât ei nu pot observa condiţia lor unică şi primordială.

Oamenii sunt ca Marea Roşie; de abia i-a despărţit toiagul şi se amestecă din nou.

Obscurantismul propriu-zis nu este faptul că se împiedică răspândirea a ceea ce-i adevărat, clar şi util, ci faptul că se pune în circulaţie ceea ce-i fals.

Odată ce cineva şi-a ales robia, i s-a şi dus jumătate din viaţă.

Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de învins.

Omul e om, şi puţina minte pe care o are cineva intră într-o mică măsură sau nu intră deloc la socoteală atunci când se dezlănţuie pasiunea şi el ajunge la marginile firii umane.

Ordinea vă face să câştigaţi timp.

Oricât de izolat ai trăi, devii, fără să bagi de seamă, datornic sau creditor.

Orice atracţie este reciprocă.

Orice cuvânt rostit trezeşte sensul opus.

Orice teorie este gri, iar verde este doar arborele cu fructe aurite, care este viaţa...

Orice vis se poate realiza – începe-l doar. Determinarea are un dram de genialitate, de putere şi de magie în ea.

Pasiunile sunt defecte sau virtuţi doar dacă sunt aduse la extremă.

Pentru a-ţi învinge duşmanul, întâi desfigurează-l şi pe urmă tratează-l ca pe un monstru.

Pentru orice realizare, primul pas este curajul.

Poeţii moderni pun apă multă în cerneală.

Popor, slugă şi stăpân, toţi o spun în felul lor: cea mai mare fericire a omului pe pământ este numai propria personalitate.

Pot făgădui că voi fi sincer, nu însă imparţial.

Precum tămâia împrospătează viaţa unui cărbune, tot astfel rugăciunea împrospătează nădejdea inimii.

Prietenia este cel mai de preţ bun al omului. Fără prietenie nu e dragoste, fără dragoste nu e prietenie.

Prietenia este o delicată legătură a sufletelor prin o armonie în cele mari şi bune.

Primul şi ultimul lucru care i se cere unui geniu este să iubească adevărul.

Prin recunoaşterea greşelii, spiritele bărbăteşti se înalţă şi se întăresc.

Prudenţa are valoare chiar şi atunci când nu este necesară.

Putem judeca uşor caracterul unui om după modul în care îi tratează pe aceia care nu-l pot ajuta cu nimic.

Războiul, comerţul şi pirateria alcătuiesc o trinitate inseparabilă.

Să fie blestemat Mamon când cu comori la fapte îndrăzneţe ne incită...

Să gândeşti este uşor, să acţionezi este greu, iar să transformi gândurile cuiva în acţiune este cel mai dificil lucru din lume.

Să nu laşi să treacă o zi fără să auzi, să vezi sau să citeşti ceva frumos!

Sângele e o sevă cu totul aparte.

Şi murdăria străluceşte dacă soarele binevoieşte s-o lumineze.

Simţurile nu înşeală, judecata înşeală.

Singurătatea: nimic mai periculos.

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

Suntem cu adevărat îndrăgostiţi atunci când ni se pare că numai noi ştim ce este dragostea adevărată şi că nimeni nu a mai iubit înaintea noastră şi nici nu va mai iubi astfel, după noi.

Suntem modelaţi şi determinaţi de ceea ce iubim.

Suntem obişnuiţi ca oamenii să-şi bată joc de ceea ce nu înţeleg şi să mârâie la ceea ce-i bun şi frumos, care adesea le e nesuferit.

Superstiţia este poezia vieţii.

Talent fără noroc e de prisos; tămâia fără foc n-are miros.

Talentul se făureşte în tăcere, iar caracterul în vâltoarea vieţii.

Te plângi că femeia trece de la unul la altul? Nu o învinui: ea caută un om statornic.

Teoria şi practica se influenţează totdeauna reciproc; din faptele oamenilor se poate vedea ce gândesc, iar din părerile lor se poate spune de mai înainte ce vor face.

Teribil este acela care nu are nimic de pierdut.

Toate gândurile cu adevărat înţelepte au fost deja gândite de mii de alţi oameni înaintea noastră; ca să le facem însă cu adevărat "ale noastre", trebuie să le gândim iarăşi noi înşine, să le repetăm cu evlavie şi respect, până când vor deveni o parte din viaţa şi experienţa noastră intimă.

Toate ideile mari au fost cândva gândite; trebuie încercat doar să le mai cugetăm odată.

Toate pot fi suportate în viaţă, cu excepţia multor zile de fericire continuă.

Tocmai de aceea i s-a dat omului, în luntrea sa fragilă, vâsla în mână, pentru ca să nu asculte de capriciul valurilor, ci de voinţa sa.

Tot ce e înţelept a mai fost de mult gândit.

Tot ce se naşte şi devine e menit pieirii.

Tot ceea ce e înţelept a mai fost gândit.

Tot ce-i vremelnic e numai simbol.

Tratează-i pe oameni ca şi cum ar fi ceea ce ar trebui să fie şi ajută-i să devină ceea ce sunt capabili să fie.

Tu încă nu eşti omul să-l ţii pe diavol legat.

Tu nu poţi să faci pentru prietenii tăi decât atât: să le laşi bucuriile pe care le au şi să le sporeşti fericirea, gustând-o împreună cu dânşii.

Un curcubeu care rămâne mai mult de un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.

Un exemplu nobil face uşoare faptele anevoioase.

Un moment de teroare, suspendat în eternitate, şi totul s-a sfârşit.

Un ocean de voinţă şi-o găleată de putinţă.

Unde este multă lumină, umbra este mai neagră.

Unii lovesc încoace şi încolo cu ciocanul în perete, crezând că de fiecare dată nimeresc cuiul drept în cap.

Ura este ceva special - vei vedea că este cea mai puternică şi violentă acolo unde este gradul de cultură cel mai scăzut.

Vai celor... care se slujesc de puterea ce o au asupra unui suflet pentru a-i răpi bucuriile simple răsărite din el însuşi! Toate darurile, toate plăcerile lumii nu înlocuiesc nici o clipă mulţumirea izvorâtă din noi înşine, pe care supărarea pizmaşă a unui tiran ne-a otrăvit-o.

Vorba unui singur om nu e vorba nimănui. Este just să fie ascultaţi amândoi.

Zarea e ca şi viitorul! În faţa sufletului nostru stă un tot uriaş şi nelămurit în care noi dorim plini de ardoare să ne lăsăm cuprinşi cu voluptate de un unic, mare şi splendid sentiment şi când alergăm într-acolo, când acolo devine aici, totul e la fel ca mai înainte şi ne simţim săraci şi mărginiţi, şi sufletul nostru tânjeşte după mângâierea care a pierit.

Bibliografie

Faust

Maxime şi reflecţii

Inscripţii

Suferinţele tânărului Werther

Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister

Divanul occidental-oriental

Basmul despre şarpele cel verde

Ifigenia in Taurida