Ioan Cantacuzino - personalitate marcanta in medicina romaneasca

Ion Cantacuzino (cunoscut si ca Ioan Cantacuzino), savant si patriot, intemeietor al Institutului de seruri si vaccinuri care-i poarta numele, a adus importante contributii (recunoscute si pe plan mondial) in medicina romaneasca, mai ales in domeniul bacteriologiei, al prevenirii si combaterii unor boli foarte grave (tuberculoza, holera, scarlatina).

Vorbim despre un om de vasta cultura, caci a studiat la Sorbona filozofia, stiintele naturale si medicina. Medicul Ion Cantacuzino, dupa rodnice cercetari la Institutul Pasteur, in domeniul mecanismului de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni, revine in tara – in 1901 – ca profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti.

Aici, in conditii modeste, in laboratorul instalat intr-o aripa a Institutului Victor Babes, a desfasurat o asemenea activitate stiintifica, incat, in scurta vreme, avea sa atraga in jurul sau o pleiada de tineri, care au devenit adevarate personalitati ale medicinii romanesti. Ion Cantacuzino a devenit astfel un mare profesor si creator de scoala.

Intreaga sa activitate stiintifica a pus-o in slujba nevoilor practicii, preparand primele seruri, cu scopul de a preveni bolile ce bantuiau in sanul populatiei. A reusit sa lege cauzele bolilor de mizeria in care se zbateau oamenii muncitori, facand referiri si cercetari mai ales asupra tuberculozei.

Inca din 1908 a organizat lupta impotriva tuberculozei, prin infiintarea de dispensare si sanatorii – primele din tara – de servicii model si laboratoare in toate orasele mari ale tarii. Este prezent la datorie in momentul izbucnirii epidemiei de holera, preparand vaccinul antiholeric, de care avea nevoie armata si populatia civila. Epidemia a fost oprita. A fost in fruntea campaniei de combatere a marilor epidemii de febra tifoida, tifos exantematic.

Partizan al vaccinarilor preventive (profilactice), introduce vaccinarea antituberculoasa cu BCG. “Nu-mi aduceti flori, fragi prieteni. Sunt frumoase, dar pieritoare. Cu banii irositi pe ele, ajutati mai bine copiii tuberculosi din tara.” Aceasta o ceruse savantul cu profunde vederi democratice, chiar in ziua mortii sale.

Opera marelui savant a fost continuata si pusa in valoare abia in anii nostri. Institutul care ii poarta numele produce seruri si vaccinuri necesare prevenirii bolilor infectioase, fiind un factor activ in slujba ocrotirii sanatatii si a dezvoltarii stiintei romanesti, asa cum il visase creatorul sau.