Fiziologia respiratiei

Concomitent cu transformarile si absorbtia substantelor alimentare, la nutritia organismului participa si oxigenul luat din aer prin respiratie.

Functia respiratorie incepe cu faza pulmonara, parcurge o faza circulatorie si se incheie cu faza tisulara. Gazele respiratorii care iau parte la aceste procese circula prin sangele pompat de inima. Din cele trei faze, cea mai complexa se petrece la nivelul aparatului respirator, cuprinzand fenomene mecanice si procese chimice. Patruderea aerului in plaman poate fi comparata cu aspiratia unei pompe in care rolul de piston ar reveni muschiului diafragma.

Modificarile de volum ale peretelui toracic sunt urmate de expansiuni concomitente ale plamanilor datorita aparatului pleural care ii inveleste. Masurand presiunea existenta in cavitatea pleurala se constata ca valorile ei sunt negative, fapt ce demonstreaza existenta unor forte intrapleurale. Masurarea a fost executata cu un manometru cu lichid pus in legatura cu spatiul interpleural. Expansunea plamanilor este explicata si de prezenta intre cele doua pleure: parietala si viscerala – a unui strat capilar de lichid care permite miscari de alunecare, dar impiedica pe cele de desprindere.

Volumele de aer ce trec prin plamani in timpul miscarilor respiratorii pot fi masurate folosindu-se aparate numite spirometre. Cele perfectionate permit inregistrarea continua a acestui proces.

Printr-o inspiratie normala, sunt introdusi in medie 500 cm³ aer (in inspiratie fortata se mai pot adauga 1500 cm³). volumul de aer dintre o inspiratie si expiratie fortata formeaza capacitatea virala, indicator important pentru fiziologia pulmonara. In cazul unor suferinte pulmonare, indicatorii volumului sunt modificati. In efort, debitul de aer se mareste. In urma antrenamentului fizic, un anumit efort se realizeaza cu un consum de oxigen din ce in ce mai redus. Aparatele moderne permit citirea directa a consumului de oxigen in timpul efortului, element de mare importanta pentru aprecierea starii fizice a unui sportiv.

Ca rezultat al fenomenelor mecanice aerul patrunde prin caile respiratorii in plamani pana la nivelul alveolelor une au loc schimburi respiratorii. Diferenta dintre aerul inspirat si expirat consta in compozitia lui chimica. La nivelul peretelui alveolar care este inconjurat de capilare sanguine, se produce schimbul de gaze. Avand reprezentarea schematica a peretelui alveolar, inconjurat de un capilar canguin, vom observa un flux permanet de gaze in dublu sens. In acest proces, hemoglobina existenta in globulele rosii ale sangelui joaca un rol de caraus al gazelor respiratorii.

Procesul de respiratie se incheie la intimitatea tesuturilor, unde se observa celule capilare prin care circula sangele si schimburile repsiratorii ce au loc. Legatura intre faza pulmonara si cea tisulara a respiratiei este facuta de faza circulatorie, in care principalul vehicol este sangele, prin hematiile ce cuprind hemoglobina. In permanenta, spre tesuturi circula sange oxigenat. Aici au loc schimburile repsiratorii. De la tesuturi, sangele se intoarce spre plamani cu bioxidul de carbon ce urmeaza a fi eliminat din organism.

Fenomenul este foarte complex si se produce pe baza diferentei de presiune partiala a oxigenului existent in sangele ce strabate acest drum. Necesitatile de oxigen ale organismului in diferite activitati sunt asigurate prin mecanisme perfectionate, de reglare nervoasa si nu numai. In urma unor accidente, ca de exemplu, inecul sau electrocutarea, functia respiratorie poate fi intrerupta.

Se impune restabilirea ei prin manevre de respiratie artificiala. Cel mai utilizat procedeu este respiratia gura la gura. Dupa ce victima a fost asezata intr-o pozitie corespunzatoare, salvatorul expira propriul sau aer in aparatul respirator al accidentatului. Uneori, este nevoie si de masaj cardiac, prin apasari ritmice pe torace. Conditiile vietii moderne in care s-a dezvoltat industria, traficul rutier, folosirea carburantilor solizi sau lichizi, introducerea pe scara larga a ingrasamintelor chimice au determinat aparitia fenomenului de poluare a atmosferei, care a devenit una din problemele majore ce stau in fata stiintei actuale si de viitor.

Pentru solutionarea ei, se depun numeroase eforturi, care au ca scop apararea mediului inconjurator, crearea spatiilor verzi, sistematizarea localitatilor, promovarea activitatilor in aer liber.