Fiziologia inimii

Inima, organul propulsator al sangelui, constituie, impreuna cu arborele circulator, o unitate functionala.

Situata in cavitatea toracica intre cei doi plamani, deasupra diafragmei, inima este invelita de un sac fibro-seros numit pericard. Muschiul inimii – miocardul – este alcatuit din fibre striate si tesut nodal specific. Printr-o sectiune longitudinala in inima, in partea superioara se vad cele doua atrii despartite prin septul interatrial. In partea inferioara se gasesc ventriculele separate prin septul interventricular. Atriile comunica cu ventriculele respective prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu aparate valvulare.

Artera aorta, ca si artera pulmonara, sunt prevazute la origine cu cate trei valvule semilunare de forma unor cuiburi de randunica cu concavitatea in sus. Ele impiedica intoarcerea sangelui in ventricule.

Miocardul prezinta unele proprietati fundamentale: contractibilitatea, excitabilitatea. Inima se contracta ritmic. Explicatia este data de formarea unor impulsuri chiar in interiorul ei – tesutul nodal. Centrul de comanda este bodul sinoatrial care genereaza impulsuri regulate. Cand el sufera o leziune, rolul de generator de stimul este preluat de nodului atrioventricular. Unda de excitatie se distribuie prin cele doua ramuri ale fasciculului Hiss si ajunge la toate fibrele miocardului. Deci, o alta proprietate a miocardului este ritmicitatea sau automatismul.

Faptul ca unda de excitatie se transmite de la nodului sinoatrial in tot miocardul, demonstreaza si a patra proprietate fundamentala: conductibilitatea.

In fiecare sistola, venticulele arunca in curculatie o cantitate medie de sange de 80 litri, ceea ce formeaza debitul sistolic.

Activitatea cardiaca este caracterizata printr-un numar de miscari care se repeta identic de aproximativ 70 de ori pe minut. Miscarile cuprinse intre doua sistole consecutive formeaza ciclul cardiac sau revolutia cardiaca.

Ritmul sau frecventa batailor inimii sunt explicate de activitatea sa electrica, care poate fi inregistrata grafic sub forma electrocardiogramei.

Inima depune in cursul vietii o activitate impresionanta. In repaos, debitul cardiac este de 5 l/minut, iar in timpul mersului ajunge la 10 l/minut.

In urma unor infectii ca reumatismul, cariile dentare netratate, infectiile amigdaliene, aparatul valvular al inimii nu mai functioneaza normal, poate apare stenoza mitrala. Cand organismul efectueaza un efort fizic sau intelectual intens, combinat cu un consum abuziv de cafea si tigari, activitatea inimii este fortata. Ca urmare, apare accelerarea ritmului ei - tahicardie -, iar cu timpul inima oboseste. Stramtorarea si astuparea unor ramuri ale arterelor coronare care hranesc inima, provoaca infarctul miocardic.

In ultimii ani se constata incercarile, in mare parte izbutite, de a se transplanta inima in cazul imbolnavirilor grave, deschizandu-se, in acest fel, perspective stiintei medicinale in lupta pentru viata.