Eufrosin Poteca

Eufrosin Poteca (pe numele mirean Dimitrie) s-a nascut in anul 1785, intr-o familie de tarani in satul Nucsoara, judetul Prahova. A studiat la Bucuresti, la Academia greceasca, intre anii 1812 si 1816. Remarcandu-se la cursurile de filosofie a fost numit profesor la aceeasi scoala, condusa de Neofit Duca, de unde, in 1818, se transfera ca profesor la scoala romaneasca infiintata de Gheorghe Lazar.

Trimis, in 1820, de catre Eforia Scoalelor de studii in strainatate, impreuna cu alti trei tineri bursieri, urmeaza timp de cinci ani cursuri la filozofie, istorie si teologie la Pisa si la Paris. La intoarcere este numit profesor de filozofie la Sf. Sava, 1825, unde ramane pana in 1832, cu o intrerupere de un an (1828), cand pleaca la Buda pentru a-si tipari traducerea “Filozofia cuvantului si a naravurilor”, de filozoful german J.G. Heineccius, traducere prin care E. Poteca a adus o contributie importanta la fixarea terminologiei filozofice romanesti. Mereu in conflict cu Mitropolia, al carei preot era (haina monahala o imbracase ca sa poata invata carte), se retrage, pana la sfarsitul vietii (1858), ca egumen la manastirea Motru, de unde si numele de Motreanu, cu care a semnat uneori.

Cursul de filozofie, ramas in manuscris, si numeroasele cuvantari festive ale lui Poteca, adunate, o parte, in “Cuvinte panighirice si moralnice” (1826), pun in evidenta un spirit rationalist si luminist. Printre carturarii munteni din generatia premergatoare revolutiei de la 1848, a fost unul dintre dintre cei mai radicali adversari ai institutiilor feudale din tarile romane. Influentat de Bacon si Descartes, Eufrosin Poteca este adept al “dreptului natural”, al reformelor sociale progresiste, al raspandirii culturii prin scoli si tiparituri in limba nationala. A cerut in repetate randuri o “lege a dreptatii”, conforma cu ordinea fireasca, cu “regula magnetica a lumii”. A fost un orator remarcabil, priceput manuitor al procedeelor retorice. Cuvantarile sale abunda in lamentatii patetice pentru soarta tarii, mladiate cu o arta rafinata. O descriere a primaverii pe meleagurile tarii (intr-un discurs catre domnitor) capata accente de imn de bucurie inchinat infloririi naturii. Limba expresiva si supla in traducerile din franceza si greaca, indeosebi dupa cartea lui J. B. Bussuet, “Vorbire asupra istoriei universale” (1853).

In ceea ce priveste importanta acestei personalitati pentru cultura tarii noastre, redam un citat din “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” de George Calinescu: “Desi cleric, Eufrosin Poteca este dintre intaii promotori ai filozofiei pozitive si ai stiintelor, un aparator al naturii impotriva ascetismului monahal, un dusman, in fine, al privilegiilor clasei de sus. Toate acestea le-a exprimat in cuvantari si insemnari pline de talent. Pentru aceasta i se cuvine un mic loc in istoria literaturii romane”.