Efecte fizice si chimice ale iluminarii colorate

Efectele fizice si chimice ale iluminarii necolorate sunt cunoscute, asa incat nu ar avea rost sa le dezbatem aici pe larg. In diferite conditii, lumina lipsita de culoare ne apare ca producatoare de caldura, ca o iluminare ce se comunica anumitor corpuri si ca exercitand un efect asupra acidularii si a dezacidularii. Exista, desigur, numeroase deosebiri in natura si taria acestor efecte, dar nu exista nicio diferenta care sa indice vreo contradictie, asa cum ea apare in cazul iluminarilor colorate.

Despre actiunea iluminatului colorat ca provocator de caldura, putem spune urmatoarele: sa observam temperatura camerei obscure cu un asa-numit termometru aerian, foarte sensibil. Daca indreptam, dupa aceea, globul termometrului spre lumina solara ce cade direct, nimic nu e mai normal decat ca lichidul sa indice un grad de caldura mai ridicat. Daca ii punem apoi in fata niste sticle colorate, urmeaza – tot foarte firesc – ca gradul de caldura sa scada: in primul rand, fiindca actiunea luminii directe este impiedicata, intr-o masura, de sticla, dar mai ales pentru ca o sticla colorata, fiind ceva mai intunecata, lasa sa treaca mai putin lumina.

Observatorul atent va vedea insa, cu aceasta ocazie, o deosebire in producerea caldurii, dupa cum sticla are o culoare sau alta. Sticla galbena si ros-galbuie produce o temperatura mai inalta decat cea albastra si ros-albastruie – si deosebirea este importanta.

Daca vrem sa organizam aceasta experienta cu asa-numitul sceptru prismatic, atunci sa observam mai intai la termometru temperatura camerei, apoi sa facem sa cada pe globul termometrului lumina de culoare albastra; apare un grad de caldura ceva mai ridicat, care creste mereu, daca punem deasupra globului, una dupa alta, celelalte culori. Temperatura este foarte puternica la ros-galbui, dar si mai puternica sub ros-galbui.

Daca facem preparativele cu prisma cu apa, asa incat sa putem avea pe deplin lumina alba la mijloc, atunci aceasta lumina intr-adevar refractata, dar necolorata inca, este cea mai calda; celelalte culori se comporta, dimpotriva, asa cum s-a spus mai inainte.

Deoarece avem de-a face aici doar cu o schitare si nu cu deducerea si explicarea acestor fenomene, observam in treacat ca lumina nu scade nicidecum cu totul in sceptru, sub rosu, ci ca putem observa in continuare o lumina refractata, deviata din calea ei si care se strecoara oarecum in spatele imagini colorate prismatice, asa incat, la o considerare mai insistenta, aproape nu vom mai simti nevoia sa recurgem la nste raze invizibile si la refractia lor.

Transmiterea luminii printr-o iluminare colorata prezinta aceeasi deosebire.lumina este transmisa fosforilor Bonon prin sticle albastre si violete, dar in nici un caz prin cele galbene si ros-galbui; s-a observat chiar, se pare, ca daca putem fosforurile carora li s-a transmis raza incandescenta sub niste placi de sticla galbena si ros-galbuie, ele se sting mai repede decat cele pe care le lasam neatinse in camera obscura.

Putem face aceste experiente, ca si pe cele precedente, si prin sceptrul prismatic si obtinem mereu aceleasi rezultate.

Putem cunoaste efectul iluminarii colorate asupra acidularii si a dezacidularii, in felul urmator. Sa intindem niste cerarigirit foarte alb si umed pe o bucata de hartie; sa tinem aceasta hartie la lumina, asa incat sa devina intrucatva cenusie, iar dupa aceea, s-o taiem in trei bucati. O bucata o s-o punem intr-o carte, ca un reper permanent, a doua sub o sticla ros-galbuie si a treia sub una ros-albastrie. Ultima bucata va deveni de un gri tot mai inchis, indicand o dezacidulare. Bucata aflata sub sticla ros-galbuie va deveni de un gri din ce in ce mai deschis, apropiindu-se tot mai mult, din nou, de prima stare de acidulare completa. Ne putem convinge de ambele situatii, comparandu-le cu bucata pastrata ca reper. S-a mai facut un dispozitiv reusit pentru organizarea acestei experiente cu imaginea prismatica. Rezultatele se potrivesc cu cele mentionate pana acum.