Eclipse de Soare sau de Lună

Planetele, sateliţii lor şi asteroizii sunt corpuri fără lumină proprie. Pământul şi Luna, fiind luminate de Soare, lasă în urma lor un con de umbră în care nu pătrunde deloc lumina solară şi unul de penumbră în care pătrunde numai o parte din lumină.

În mişcarea sa în jurul Pământului, Luna poate intra în conul de umbră al Pământului. În acest caz are loc o eclipsă de Lună, totală sau parţială, după cum intră (total sau parţial) în acest con de umbră.

Când Luna ajunge între Pământ şi Soare şi conul său de umbră atinge suprafaţa Pământului, pentru acea zonă are loc o eclipsă de Soare, totală sau parţială.

Eclipsele de Soare şi de Lună se produc când aceste trei corpuri sunt pe aceeaşi direcţie. Aşadar, eclipsele de Lună au loc numai în faza de Lună Plină, iar eclipsele de Soare numai în faza de Lună Nouă. O eclipsă totală de Soare – eveniment poate unic în viaţa unui om – este vizibilă pe o bandă de 60 km, numită zonă de totalitate. Pentru a observa cu ochiul liber o eclipsă de Soare, de orice tip ar fi ea, este nevoie de un filtru solar special. Fără acest filtru observarea eclipsei duce la accidente grave ale ochiului, care pot ajunge până la orbire. Filtrul cel mai accesibil este filtrul de sudură mai dens. Filtrul ideal, numit filtru Mylar, este o peliculă aluminizată care opreşte radiaţiile periculoase.

Eclipsele de Lună se văd la fel şi în acelaşi timp de locuitorii emisferei terestre care au Luna deasupra orizontului, pe când eclipsele de Soare se văd sub faze diferite ale zonei în care se produc.

Boleslav Prus, în Faraonul, ilustrează cu măiestrie efectul produs de o eclipsă totală de Soare, asupra trupelor lui Ramses al XIII-lea, care era în conflict cu marele poet.

Caldeenii au observat că eclipsele sunt fenomene periodice care se produc într-un interval de 6585,5 zile, aproximativ 18 ani şi 11 zile, numit ciclul lui SAROS. Într-un ciclu Saros sunt 71 de eclipse, 43 de Soare şi 28 de Lună, iar într-un an se pot produce mai mult de 7 eclipse, din care 5 sau 4 de Soare şi 2 sau 3 de Lună, sau cel puţin 2, în acest caz ambele de Soare. Thales a fost primul care a explicat modul de producere a eclipselor şi a prezis eclipsa totală de Soare din 28 mai 585 î.Hr., rămasă celebră prin influenţa pe care a avut-o asupra războiului dintre Mezi şi Lidieni, combatanţii refuzând să mai lupte.

Observarea eclipselor de Lună şi de Soare prilejuieşte cercetătorilor Universului abordarea unor probleme foarte importante cum ar fi cele de mecanică cerească, astronomie de poziţie, fizică solară, teoria relativităţii, etc., precum şi momente memorabile ale existenţei noastre şi poate unice, dacă ne referim la eclipsele totale de Soare.