Domeniul lacurilor sarate

Fauna lacurilor sarate (continentale si maritime) este de regula eurihalina, fiind adaptata la conditii variabile de salinitate.

Salinitatea in aceste lacuri variaza cu locul, cu aportul de apa dulce adus de ploi si rauri, cu anotimpul. Astfel, apa Marelui Lac Sarat din SUA, vara ajunge la o salinitate de 265,5‰ .

Pe masura ce salinitatea creste, numarul speciilor scade. In lacurile sarate din Westfalia (Germania), cu o salinitate de 30‰ traiesc 64 de specii, in cele cu salinitatea de 30-300‰ sunt 38 de specii, la valori de 100-160‰ sunt numai 12 specii, pentru ca intre 160-200‰ salinitate sa nu mai supravietuiasca nicio specie.

Fauna din lacurile sarate este alcatuita in general din protozoare, dintre care majoritatea sunt de apa dulce, altele marine si cateva exclusiv de balti sarate continentale. Printre acestea este si Dunaliella salina (Clamydomonas Dunali) din lacurile sarate (soturi) ale Algeriei si Romania (Techirghiol); turbolariatul Macrostoma hystrix care traieste atat in apele dulci cat si in cele salcii su suprasaturate; cateva rotifere de apa dulce si marina (Brachionus muleri, din baltile sarate ale Westfaliei, cu o salinitate de 43‰); larve de diptere diferite, ca Ephydra (rara in apele dulci) si Stratiomys chamaeleo; diferite coleopatere care traiesc die in apa sarate, fie la marginea acesteia (hidrofilidul Philydrus, carabidul Poganus, stafilinidul Bledius etc.); crustacei helobii ca Artemia salina, care a gost gasita in apele sarate continentale din Eurasia pana in America de Nord (Marele Lac Sarat), dar care n-a fost descoperita niciodata pana acum in apele dulci apoi Branchipus ferox; unii copepozi de apa dulce, adaptati la saratura, intre care Diaptomus salinus (intalnit din Algeria pana la Tbilisi); ambipodul Orchestia gamarellus, din  lacurile sarate ale Baraganului si Dobrogei; un peste de apa dulce, ghidrinul (Gasterosteus aculeatus), intalnit in lacurile sarate din Lorena, Westfalla, iar la noi in tara in limanurile litorale: Radim, Sinoe, Siutghiol, Tabacarie, Tasaul, Comorova, Tuzla, Agigea si la gurile Dunarii; mai putin curihalin si adaptabil, osarul (Gasterosteus pungitius) a fost semnalat in Westfalia in lacuri cu salinitate 28‰ si in tara noastra in baltile Dunarii si in baltile interioare, ca de pilda in baltile cu apa dulce ale Colentinei.

Marea Moarta se intinde pe o suprafata de 914 km² si este cu desavarsire azoica. Se pare ca nu atat saratura (care variaza de la 26 g/l la gura Iordanului, pana la 350 g/l in larg) este factorul care impiedica dezvoltarea vietii, cat mai ales bogatia acestora saruri in clorura si bromura de magneziu. Izvoarele puternic sarate din jurul Marii Moarte sunt populate totusi de pesti (Cyprindon), de larve de diptere etc.

Lacul Techirghiol este un lac cu apa suprasarata, avand o salinitate de circa 70‰. Fundul e pietros, nisipos sau malos. Malul ce se intinde pe fundul lacului este negru-albastrui, unsuros la pipait, sarat si cu miros de hidrogen sulfurat, care zace pe un strat de namol castaniu. El rezulta mai ales din descompunerea algelor ce traiesc in apele lacului. Adancimea cea mai amre a lacului e de 10 m (spre Capul Tuzla). Forma lacului si evolutia paleogeografica a Marii Negre ne arata ca Techirghiolul este un liman maritim, altadata estuarul unei vai ramificate ce se deschidea in mare, apoi separat de mare printr-un cordon de nisip (plaja ce se intinde intre lac si mare, de la Eforie Nord la Eforie Sud). Astazi exista in Techirghiol o flora si o fauna halofita tipica.