Despre eroul si zeul Heracles la greci ori Hercules la romani

Vestitul erou grec Heracles/Herakles ori Hercules la romani era fiul lui Jupiter si al muritoarei Alcmene. Romanii adorau un vechi zeu campenesc Hercules, care era privit ca zeu al abundentei, al turmelor, al pasunilor. El mai era si si geniu al adevarului si al bunei credinte. Se faceau juraminte pe numele sau. Se zicea Mehercule sau Mehercie. Contractele solemne se faceau inaintea monumentului sfant si vechi al cultului sau, ara maxima, pe care se zicea ca-l fondase chiar el.

In privinta fondarii cultului lui Hecule, T. Liviu ne povesteste urmatoarele:

Se spune ca Hercule, dupa ce a omorat pe Geryon, a dus boii victimei sale prin Italia. Ajungand la fluviul Tibru, il trece inot si se opreste pe malul celalalt unde era iarba din belsug pentru vitele sale. Aici, obosit de drum, a adormit. Un pastor din imprejurimi numit Cacus, fermecat de frumusetea vitelor, se hotaraste sa fure o parte din ele. Alege pe cele ma frumoase si le trage de coada in pestera sa din apropere, pentru ca Hercule sa nu le poata gasi, daca s-ar lua dupa urme. Hercule, desteptandu-se in revarsatul zorilor, vede ca-i lipseste o parte din vite. Voieste sa mearga spre pestera lui Cacus, insa vede ca urmele vin dintr-acolo si nu merg in alta parte. Nestiind ce sa creada, se hotaraste sa plece din acele locuri periculoase. La plecare vitele mugesc, iar cele furate raspund din pestera. Hercule se indreapta intr-acolo si voieste sa intre in pestera. Cacus incearca sa-l opreasca, insa este ucis cu maciuca. Evandru, care domnia in acel tinut, auzind de intamplarea aceasta, vine, intalneste pe erou si-l intreaba cine este. Cand afla numele eroului, al tatalui sau si al patriei sale, striga: Hercule, fiu al lui Jupiter, te salut. Mama mi-a proorocit odata ca tu vei lua loc printre zeii ceresti si ca natiunea cea mai puternica din lume iti va consacra in acest loc un atar care se va numi foarte mare (ara maxima) si te va adora. Hercule, intinzandu-i mana dreapta, spune ca va lasa sa se indeplineasca hotararea destinului. Apoi, alegandu-se cea mai frumoasa din turma, se celebreaza in onoarea lui un sacrificiu si un banchey. Ca preoti au servit Potitii si Pinarii, doua familii vestite din acel oc, in grija carora a ramas cultul lui Hercule. Intamplarea a facut ca Potitii sa fie gata la timp si sa li se serveasca carnea victimei. Pinarii au sosit dupa ce a fost consumata, de aceea au luat parte numai la restul banchetului. De aici si obiceiul ca pinarii sa nu se atinga de carnea victimelor sacrificate. Ei nu erau decat asistenti la celebrarea riturilor sacre. Potitii, instruiti de Evandru, au fost de mai multe secole preotii acestui cult, dar, cand au lasat in seama unor sclavi publici aceasta functiune incredintata numai familiei lor, au pierit cu totii.

Mai tarziu, Hercules a fost adorat si ca zeu al razboiului. Era invocat cand pleca armata la razboi si, cand se intorcea, i se oferea a zecea parte din prada (decima vel herculanea pars).

El era si patron al gladiatorilor dupa cum si in Grecia era patron al atletilor.

Statuile si templele lui Hercules s-au inmultit la Roma, caci dupa influenta greaca toate formele cultului lui Heracles grec au navalit in religia romana. Cu toate acestea, Hercules ca erou victoriul ramane figura predominanta si imparatii romani luau pe acest zeu ca simbol al puterii lor.

Hercules fiind complet identificat cu Heracles a uat toate miturile acestuia. El era fiul lui Jupiter si al Alcmenei, sotia lui Amphitryon, rege al Thebei, si nepot al lui Alceu. Inca in leagan fiind, a ucis doi serpi, pe care Juno ii trimisese sa-l omoare. El s-a facut renumit prin cele 12 munci pe care le-a savarsit in serviciul ui Eurysthey (numai asa putea sa obtina nemurirea).

Amintim:

· Lupta cu leul din Nemeia.

· Lupta cu Hydra de la Lerna.

· Prinderea cerboaicei din Cerynea.

· Lupta cu mistretul din Erymant.

· Uciderea si gonirea pasarilor de la lacul Stymphai.

· Curatirea hrajdurilor lui Auglas.

· Prinderea si domesticirea taurului din Creta.

· Prinderea si domesticirea iepelor lui Diomede.

· Luarea cingatorii reginei Amazoanelor Hippolyta.

· Uciderea lui Geryon si rapirea cirezii acestuia.

· Luarea merelor de aur din gradina Hesperidelor.

Prinderea cainelui Cerber pe care l-a scos din infern si pe urma l-a trimis iarasi inapoi.

Pe sotia sa Dejanira voise s-o rapeasca centaurul Nessus la trecerea unei ape. Hercules l-a strapuns cu sagetile sale inveninate. Nessus inainte de a muri spune Dejanirei sa ia sange din rana lui si sa imoaie in el o tunica pe care s-o dea lui Hercules, daca vrea sa se asigure pentru totdeauna de iubirea eroului. Dejanira il asculta si cand Hercues s-a imbracat, haina s-a lipit de corp si l-a inveninat. Simtind ca i se apropie sfarsitul a facut un rug, pe care s-a suit dupa ce i-a dat foc. In timp ce fumul si flacarile se inaltau, un nor, coborandu-se din cer, invaluie corpul lui Hercules si-l transporta in olimp unde a dobandit nemurirea.