Cunostinta fara constiinta

Despre binecuvantarile cunoasterii s-a scris enorm. S-a scris si despre cosmarul in care se pot preface cunostintele intrate pe mana unor handicapati etici. Aceasta din urma tema literara a furnizat material de meditatie multor cunostiinte in ultimii aproximativ 150 de ani, de cand, abia puse, temeliile unui cult al lui Newton, propus de Saint-Simon, s-au dezintegrat.

Primele formulari ale avertismentului au venit din Franta, dupa cum tinea sa precizeze Marc Angenot intr-un eseu publicat in 1985 in Science-Fiction Studies. Inca in 1846 aparea cartea lui Emile Souvestre, Lumea asa cum va fi, in care se regasesc idei ce vor alimenta spaima de viitor a generatiilor intregi. Mecanizarea vietii dusa la limita, dezumanizarea, dizolvarea intimitatii, a culturii sunt numai cateva laturi ale problemei atacate de satiricul vizionar. Un exemplu: copiii cresc in incubatoare si devin genii sau debili mintali in functie de cantitatea de hrana si oxigen cu care sunt alimentati in chip diferentiat membrii viitoarelor noua clase ale societatii …

Linia lui Souvestre este rapid preluata si continuata de Louis Raybaud (Jerome Paturot, 1848), Joseph Mery (Parisul viitor, 1854), Victor Fournel (Parisul nou, Parisul viitorului, 1854). Este posibil ca Noul oras, aparut fara semnatura in 1868, ii apartine lui Fernand Giraudeau. Scrierea prezinta o America lugubra, sufocata de masinism si comercializare, anonimizata si biroctratizata.

Satirei ii urmeaza caricatura scrisa si desenata, in care straluceste Albert Robida (Secolul douazeci si trei, 1883; Viata electrica, 1891; Calatorie de logodna in secolul XX, 1892).

Daca la Robida omul ramane insa nealterat, nu la fel se intampla la Fernard Kolney in Dragoste peste cinci mii de ani (1905) sau la Jean Julien in Ancheta asupra lumii viitoare (1909). In prima lucrare intalnim o umanitate sterilizata, asexuata si controlata pana in sufletul individului; in a doua, progresul tehnicii, al medicinei si pedagogiei se traduce prin robotizarea societatii, manipularea nestranjenita a constiintei si alienare.

Dar monopolul francez cazuse de mult. Inca in 1870 Samuel Butler publica Erewhon, scotand la lumina cu mult umor contradictiile societatii masiniste, care merg pana la condamnarea penala a saraciei … Iar daca in 1888 Edward Bellamy entuziasma Statele Unite cu Privind inapoi. 2000 – 1887, in acelasi an aparea utopia lui James De Mille Straniul manuscris descoperit intr-un cilindru de cupru, lucrare in care societatea, reconstruita pe baze ilogice, se autodistruge. Lumea intrevazuta de Bellamy se descompune in romanul A. D. 2050 de John Bachelder (1890), odata cu prabusirea sangeroasa a oranduirii traditionale in Coloana lui Cezar de Ignatius Donnelly, aparuta in acelasi an si premergand intr-un fel sub calcaiul de fier de Jack London (1905).

In Tara Soarelui schimbator de Will N. Harben, supratehnicizarea unei umanitati crescute in sera o face incapabila sa reactioneze pentru a se salva din fara unei catastrofe naturale. Primejdia dependentei aboslute a omului fata de o anumita tehnica apare cu pregnanta in Masina s-a oprit de E. M. Forster (1912). In R.U.R., piesa lui Karel Capek (1921), robotii se revolta impotriva omului, pentru ca in societatea hipertehnologica din Mandra lume noua de Aldous Huxley (1933) viata personala sa dispara, generalizarea drogarii desavarsind lavajul creierului.

Prin Robert Cromie (Trasnetul judecatii de apoi, inainte de 1891; v. Ion Hobana, Literatura de anticipatie, II, p. 116), Jules Verne (In fata steagului, 1896), H. G. Wells (Lumea eliberata, 1914) si Victor Anestin (O tragedie cereasca, 1914) incepe cariera literara anticipativa a ceea ce se va numi bomba atomica. Seria va continua prin Krakatit de Karel Capek (1924), dupa Hirosima proliferand viziunile apocaliptice ale unei lumi postatomice, scrieri-avertisment dintre care o numim pe: Galapago de Kurt Vonnegut, jr. (1987), in care actiunea radiatiilor duce la raspandirea unor forme aberante de viata, intre altele a raselor umane cu creier mare si cu creier mic.

Nu mentionam decat in treacat, amintind o carte mai veche a scriitorului american (Pianul mecanic, 1952), tema vasta a strivirii omului intr-o societate supratehnicizata, ilustrata prin titluri nenumarate ale literaturii vizionare.

Fara sa apeleze prea mult la tehnologie, Ursula K. LeGuin inoveaza mitologia stiintifica anticipatoare opunand, pe solul a doua planete, nu infernul si paradisul, ci doua iaduri (Izgonitii, 1874).

Nenumarate fatade prezinta uzul antiuman al cunostintelor acumulate. Incapabili sa epuizam vreodata aceste aspecte oglindite in literatura, tinem sa amintim totusi faptul ca la noi, in anii ascensiunii mondiale a fascismului, constiinta primejdiei era atat de mare, incat un realist de talia lui Liviu Rebreanu inscria printre proiectele sale din 1935 cartea Minunea minunilor, in care se descopera un ser capabil sa-i aduca la un numitor comun pe toti membrii societatii. Descoperitorul este covarsit cu onoruri de catre politicienii verosi, profitori ai depersonalizarii generalizate. Intelegerea si recunoasterea erorii sale fundamentale de catre personajul principal sunt sanctionate prin daramarea statuii care i se inaltase …

Nu putem decat regreta nerealizarea proiectului. S-ar fi demosntrat inca o data, si sub o semnatura care a innobilat capodopere ale adevarului si artei, axioma dupa care cunostinta fara constiinta reprezinta o formula ce poate fi fatala umanitatii.

Horia Arama