Constantin Brancusi

“Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire.” Constantin Brancusi

Constantin Brancusi, cel mai mare sculptor al secolului XX, figura centrala in miscarea artistica moderna si un pionier al abstractizarii este considerat parintele sculpturii moderne. “Putine de tot sunt numele romanesti care se bucura azi de celebritatea lui Brancusi. I se dedica poeme, i se inchina in strainatate numere speciale de revista. E considerat de catre germani si englezi mai ales, drept creatorul sculpturii moderne.” Camil Petrescu – revista Universul – 1928

Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Artistul a impregnat operele sale cu o expresivitate uluitoare si transcendenta in acelasi timp. Ele emana mister, tacere, atemporalitate.

In copilarie a invatat sa sculpteze lemnul pentru a confectiona diferite unelte si obiecte casnice. In Romania, obiectele casnice, stalpii si fatadele caselor erau adesea decorate cu sculpturi in lemn. Stilul acestor ornamente va influenta opera lui Brancusi. In memoriile sale artistul spunea ca tinuta si modul sau de viata au fost influentate de tara sa de origine, respectiv de: simplitatea, bunul simt, dragostea de natura.

Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen.

Constantin Brancusi a fost ales postum membru al Academiei Romane.

Biografia

Perioada 1876-1907

Constantin Brancusi (n. 19 februarie 1876, Hobita, Gorj - d. 16 martie 1957, Paris) este al cincilea copil al lui Nicolae si Maria Brancusi (a doua sotie a acestuia).

A avut parte de o copilarie agitata, cu multe plecari de acasa si ani lungi de ucenicie in ateliere de boiangerie, pravalii si birturi

In 1883, pleaca de acasa, dar este gasit de mama sa la Targu-Jiu si adus la Hobita. Urmeaza prima clasa primara la Pestisani.

In 1884, elev in clasa a II-a a scolii din Pestisani, e pedepsit pentru ca scrijelise banca cu briceagul; pleaca si se angajeaza ucenic la un negustor de butoaie.

In 1885 moarte tatal sau, Nicolae Brancusi si el continua scoala primara la Brediceni.

In 1887, are loc a treia fuga de acasa. Inainte de a-si fi terminat scoala primara, fuge din nou la Targu-Jiu si se angajeaza ucenic in boiangeria lui Ion Mosculescu, dar e readus la Hobita.
La varsta de 12 ani, Brancusi a plecat iarasi de acasa si s-a intretinut singur, lucrand pentru inceput ca baiat de pravalie la Slatina.

In 1889 pleaca in Craiova unde se angajeaza in birtul fratilor Spirtaru din Piata Garii, unde munceste uneori 18 ore zilnic pentru a strange bani. Va ramane aproape 9 ani in capitala Olteniei.

In 1892, se angajeaza baiat de pravalie la "magazinul de marfuri si coloniale" al lui Ion Zamfirescu.
In 1894, ajutat de patronul sau, Zamfirescu si de clientii lui, se inscrie la Scoala de Arte si Meserii din Craiova. Aici invata, pe langa mecanica, tamplarie, turnatorie, prelucrarea metalelor, rotarie si sculptura in lemn. Obtine note excelente.

Dupa ce a urmat Scoala de Arte si Meserii in Craiova (1894 - 1898) vine la Bucuresti unde absolva Scoala de Belle-Arte in 1902. In timpul studentiei, chiar in primul an, in 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obtine "mentiune onorabila", Cap al lui Laocoon din 1900 obtine medalia de bronz, iar Studiu din 1901, castiga medalia de argint.

Timp de doi ani, intre 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizeaza Ecorseu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa fie folosit in scolile romanesti de medicina, dupa ce se vor face cateva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorseului in expozitia pe care o va organiza la sfarsitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

In 1903, primeste prima comanda a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta singurul monument public al lui Brancusi din Bucuresti.

In aceasta perioada, Brancusi este captivat de opera lui Auguste Rodin (ale carui concepte ii entuziasmau pe avant-gardisti si ii indignau pe academicieni) si de miscarea artistica din afara granitelor Romaniei, ceea ce il determina sa plece la Paris.

In 1904, pleaca pe jos spre Paris, ramanand pentru scurt timp la Budapesta si apoi la Viena. Se stabileste o vreme la Munchen unde frecventeaza cursurile Academiei Regale De Belle Arte, iar pentru a se intretine, practica meseria de infirmier. Trece prin Rorschach, Zurich si traverseaza pasul Saint Bernard; langa Basel e surprins de o ploaie torentiala, se imbolnaveste si e internat intr-un spital patronat de o biserica, pentru care sculpteaza un crucifix. Strabate Alsacia ajungand la Langres (Haute-Marne) de unde pleaca cu trenul spre Paris.

Ajungand in Paris, el va locui o perioada la etajul VIII al casei din Cite Condorcet 9, impreuna cu transilvaneanul Daniel Poiana. Lucreaza la taverna Moilard. Se muta intr-o camera de mansarda din Place de la Bourse 10. Devine paracliser al bisericii romanesti din Paris.

In 1905, se muta in mansarda casei din Place Dauphine 16. Tot in Place Dauphine locuiesc si pictorul Theodor Pallady, Otilia Cosmuta, si unul dintre protectorii sai, consilierul de stat Louis Herbette, caruia Brancusi ii solicita ajutorul pentru a fi admis in atelierul lui Ernest Dubois.

In aceasi perioada, el obtine o noua bursa, Ministerul Instructiunii Publice din Bucuresti ii acorda, din "fondul Raducanu-Simonide" o bursa de 600 lei pentru a-si continua studiile.

In 1905 reuseste la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucreaza in atelierul lui Antonin Mercié pana in 1906 cand, atingand limita de varsta, paraseste scoala.

In capitala franceza avea sa gaseasca o comunitate de artisti si intelectuali care l-au primit cu bratele deschise, recunoscandu-i talentul si nu in ultimul rand, dandu-i idei pentru operele viitoare.

Expune pentru prima data la Société Nationale des Beaux-Arts si la Salon d'Automne din Paris in 1906.

Perioada 1907-1935

In 1907, datorita interventiilor Reginei Elisabeta a Romaniei (Carmen Sila), ale Mariei Bengescu si ale Otiliei Cozmuta, Brancusi este acceptat ca practician in atelierul lui Auguste Rodin. O sansa extraordinara pentru tanarul sculptor roman, mai ales pentru ca acesta il admira enorm pe sculptorul francez, fiind profund influentat de stilul acestuia. Dar, in acelasi spirit de independenta care avea sa-l domine intreaga viata, Brancusi l-a parasit pe Rodin dupa doar doua luni. Refuza sa lucreze ca practician in atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, "Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres" (La umbra marilor copaci nu creste nimic). Mai tarziu avea sa recunoasca faptul ca datorita lui Rodin sculptura si-a recapatat dimensiunea si semnificatia umana.

Dupa aceasta despartire oarecum neasteptata de scoala lui Rodin, Brancusi a inceput treptat sa-si formeze un stil propriu, revolutionar, devenind in scurt timp unul dintre cei mai cunoscuti reprezentanti ai modernismului in arta. Brancusi obisnuia sa-si realizeze operele in lut sau gips, pentru ca apoi sa le toarne in bronz dar dupa despartirea de maestrul sau a revenit la ceea ce iubea cel mai mult: cioplirea.

Desi o persoana incantatoare si foarte sociabila, Brancusi era o personalitate deosebit de complexa, pe care foarte putini s-au putut lauda ca o cunosc si inteleg. Jovial si bonom, purtand barba si in ultima parte a vietii haine taranesti, era interesat de aproape orice subiect, de la muzica si stiinta la filosofie.

Violonist si cantaret talentat, avea un gust muzical eclectic. Era cunoscut printre prietenii parizieni ca un bucatar pasionat de felurile traditionale romanesti si un mestesugar neintrecut, care a reusit sa-si construiasca singur un fonograf, dar si piese de mobilier, unelte si chiar usi in atelierul sau.

Viziunea sa asupra vietii era influentata atat de Platon cat si de gandirea filosofilor orientali, intr-un amestec interesant si personal. Era aproape un ascet, care isi transformase atelierul intr-un adevarat templu, impresionand pe vizitatori prin atmosfera profund spirituala.

Cu toate acestea, Constantin Brancusi in tinerete era cunoscut in cercurile boeme ca un adevarat suflet al petrecerii, gata de distractie in orice moment, organizand petreceri reusite, unde era in acelasi timp gazda, bucatar si animator. Ii placeau tigarile si vinurile de buna calitate, compania femeilor, chiar daca obisnuia sa exagereze cu toate trei. Pe masura ce castiga tot mai mult, excesele i-au adus  o data necazuri, ajungand sa fie tratat pentru intoxicatie cu nicotina. Desi nu s-a casatorit niciodata, a avut numeroase relatii si cel putin un copil, pe care nu l-a recunoscut niciodata.

Constantin Brancusi a imbinat in lucrarile sale spiritualitatea romaneasca si cea orientala. L-a considerat ca ghid spiritual al sau pe celebrul yoghin tibetan Milarepa, si se spune ca avea o carte cu o biografie a acestuia de care nu se despartea niciodata, motiv care a stat si la baza anumitor anecdote pe aceasta tema. Apropiatii lui marturisesc ca a practicat Hatha Yoga (posturi corporale) in tinerete in timp ce in a doua parte a vietii s-a axat mai mult pe meditatii.

In 1907 realizeaza lucrarile Cumintenia pamantului si Sarutul. Sarutul, o prima versiune pe care o va relua sub diferite forme pana in 1940, culminand cu Poarta Sarutului parte a Ansamblului Monumental din Targu-Jiu.

 In 1907 inchiriaza un atelier modest in Rue de Montparnasse si intra in contact cu avantgarda artistica pariziana, imprietenandu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp.

Dupa 1908 a renuntat definitiv la alte tehnici, preferand sa-si ciopleasca lucrarile, indiferent daca era vorba de lemn, marmura sau piatra.

Artistul incepe sa fie tot mai sigur de drumul pe care merge. Modelajul fin, sensibil la efectele luminoase se indeparteaza acum de incidentele de tip impresionist pentru a incepe, in conditiile afirmarii unor tendinte rationaliste, printre care cubismul, o lunga lupta pentru surprinderea esentei, a ceea ce este durabil, sustras clipei.

Va incepe lucrul la Rugaciunea (1910), o comanda pentru un monument funerar ce va fi expusa in Cimitirul „Dumbrava” de la Buzau.

Somnul (1908), Muza adormita (1909-1910), Pasarea maiastra (1910), Prometeu (1911), Domnisoara Pogany (serie 1912-1933), Primul pas (1913) sunt lucrari ce marcheaza aplecarea spre valorile artelor arhaice, ale etniilor negre sau oceanice.

In aceasta perioada se imprieteneste cu Modigliani. Un alt prieten al sau, pictorul Henri Rousseanu, ii spune lui Brancusi profeticele cuvinte: "...Tu ai transformat anticul in modern".

In 1909 revine pentru scurt timp in Romania si participa la "Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura". Juriul Expozitiei, prezidat de Spiru Haret acorda premiul II ex aequo lui Brancusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta Anastase Simu ii cumpara sculptura Somnul iar bustul in ghips al pictorului Nicolae Darascu este achizitionat de Ministerul Instructiunii Publice.

Pana in 1914, participa cu regularitate la expozitii colective din Paris si Bucuresti, inaugurand ciclurile Pasari Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany.

Sculptorul - din ce in ce mai cunoscut - se bucura de succes si in S.U.A., la New York, unde, in 1913, participa la Expozitia internationala de arta moderna si deschide prima sa expozitie personala la "Photo Secession Gallery" care provoaca o enorma senzatie. Colectionarul american John Quin ii cumpara mai multe sculpturi, asigurandu-i o existenta materiala prielnica creatiei artistice. In acelasi an, Ministrul de Interne al Romaniei respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an inainte. Brancusi va pastra lucrarea in atelier si o va intitula Fantana lui Narcis.

In 1915, incepe sa execute primele lucrari in lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc.

La Paris, in 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri dupa lucrari ale lui Brancusi. Un an mai tarziu, participa la expozitia gruparii „La Section d'Or” in Franta, la expozitia gruparii „Arta romana” la invitatia lui Camil Ressu in Romania, la „Festivalul Dada”, unde semneaza manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. In revista Little Review din New York, apare, in 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brancusi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Participa la o miscare de protest contra lui André Breton si in apararea lui Tristan Tzara.

Sculptorul cauta principiile fundamentale ale formei, degajand-o tot mai puternic de aspectele efemere. Reducerea la structura a formelor organice are loc odata cu aplecarea spre formele primare, spre orizontul genezei vietii (Principesa X, 1916; Primul strigat, 1917; Nou nascutul, 1920; Domnisoara Pogany, Leda, 1920; Inceputul lumii, 1924).

Seria de Pasari in vazduh 1923 aduce ideea ridicarii in spatiu, posibilitatea transcenderii cadrului concret de existenta. Alteori - cazul Coloanelor fara sfarsit intre 1918-1928- ideea de inaltare este asigurata de cresterea pe verticala a unor moduli geometrici. 

La 30 noiembrie 1924 expune la Prima expozitie internationala a gruparii "Contemporanul" din Bucuresti. Doi ani mai tarziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expozitie personala a sa.

El continua seria de expozitii: 1926 - La "Salonul Independentilor" Brancusi expune Muza adormita - in albastru, mentiomand ca este o sculptura pentru orbi; participa la cea de a 37-a expozitie "Societe des artistes independants"; la expozita "Salon du Franc" la Muzeul Galliera este prezentata lucrarea Nou-nascut. Sculptura Nou-nascut este achizitionata de Rolf de Mare, contra sumei de 7.000 franci.

In 1927 in Toronto participa la - International Exhibition of Modern Art la Art Gallery.
A fost o perioada cu multe realizari si participari la numeroase expozitii si aparitii in reviste si carti, a legat prietenii cu oameni celebrii si a realizat unele din cele mai impresionante opere ale secolului XX .

Perioada 1935-1957

Brancusi vine in Romania dand curs chemarii Ligii nationale a femeilor din Targu Jiu, care dorea sa inchine un monument eroilor patriei cazuti in timpul primului razboi mondial. Realizeaza tripticul Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit (1937-1938) - capodopera a marelui artist.

Aici, ca si in alte opere, Brancusi regaseste dimensiunile artei populare, ale intregului patrimoniu cultural romanesc, pe care le-a introdus in atmosfera agitata a artei moderne. Un clar principiu solar, fundamentand o nevoie de ordine si ratiune, conduce demersul artistului popular spre aproprierea esentelor realitatii. Atitudinea constructiva, pozitiva, ce se degaja din aceasta abordare a fenomenelor vietii face din Brancusi unul din creatorii ce au marcat decisiv evolutia sculpturii moderne.

Revelatia stravechii culturi ii ofera nu atat o suma de morfologii - reale fireste, dar reduse la un pitoresc invocat de unii exegeti ai sai - ci mai ales o structura morala si filosofica. Preluad elemente de limbaj din zacamantul culturii populare, Brancusi incarca opera sa de forte miraculoase. Iluminat de cultul pamantului patriei si al stramosilor sai, sculptorul, "Genius loci al Romaniei", cum il numea Giulio Carlo Argon, este fascinat de zorii nasterii omului, descoperind, in fluxul imemorial al vremii, momentele cruciale ale vietii – nasterea, iubirea, munca, creatia, moartea. Spatiul inchis, circular, al marilor sanctuare dacice din Muntii Orastiei, masurand curgerea vremii si mentinand treaz spiritul, este reluat de Brancusi cu dorinta de a sacraliza un loc, un punct evocator, unde timpurile - trecut, prezent si viitor - se unifica. Crescand impetuos pe verticala, Coloana infinitului ascunde in simplitatea sa efortul constructiv, pentru a pastra, pur si persistent, sensul inaltarii umane, aspiratia spre lumina, spre ratiune.

Pana in 1940, activitatea creatoare a lui Brancusi se desfasoara in toata amploarea ei. Operele sale de seama din ciclul Pasarea in vazduh, ciclul Ovoidului precum si sculpturile in lemn dateaza din aceasta perioada. in acelasi timp, Brancusi participa la cele mai importante expozitii colective de sculptura din Statele Unite ale Americii, Franta, Elvetia, Olanda, Anglia.

In ultimii 19 ani ai vietii artistul a realizat doar aproximativ 12 lucrari, majoritatea fiind teme pe care le mai exploatase si in trecut. Cel de-al doilea razboi mondial si factorul inerent al varstei l-au impiedicat mai tarziu sa paraseasca Parisul.

In 1943 termina ultima sa opera Testoasa zburatoare.

Pe masura ce faima sa crestea necontenit, fostul boem devenea tot mai mult un pustnic. Din cauza reticentei de a face confesiuni nu se cunoaste astazi motivul care a determinat o schimbare atat de profunda a atitudinii artistului. Cei care il cunosteau mai bine credeau ca nu este decat un joc, dar unul in care Brancusi s-a refugiat pentru a se feri de publicul avid sa-l cunoasca. Pe de alta parte, singuratatea sa era autentica, pentru ca majoritatea relatiilor sale erau superficiale sau pur profesionale. Datorita varstei ii era greu sa isi faca alti prieteni, asa ca a ales sa se refugieze in solitudine si tacere, chiar daca isi primea la fel de bucuros vizitatorii care treceau pragul atelierului.

In ultimii ani ai vietii Brancusi a fost ingrijit de doi refugiati romani, care se mutasera in apartamentul de langa atelierul sau. Pentru a-i putea desemna pe acesti ultimi prieteni mostenitori si pentru ca atelierul si lucrarile sa intre in patrimoniul Muzeului National de Arta Moderna din Paris, Brancusi a devenit cetatean francez in 1952.

In 1957 Brancusi il cheama pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxa, se spovedeste si se impartaseste, apoi ii marturiseste ca moare "cu inima trista pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea".

A murit in data de 16 martie 1957, la ora 2 dimineata, la varsta de 81 de ani, lasand in urma sa peste 1.200 de fotografii si 215 sculpturi, de o valoare estetica si culturala incalculabila. In data de 19 martie el este inmormantat la cimitirul Montparnasse din Paris.
In atelierul sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, Brancusi si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o atmosfera romaneasca. Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) are un numar important de lucrari ale lui Brancusi, lasate prin testament mostenire Romaniei, dar acceptate cu bucurie de Franta, impreuna cu tot ce se afla in atelierul sau, dupa refuzul guvernului comunist al Romaniei anilor 1950 de a accepta lucrarile lui Brancusi dupa moartea sculptorului.

In Romania, in epoca realismului socialist, Brancusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Totusi, in decembrie 1956, la Muzeul de Arta al Republicii din Bucuresti s-a deschis prima expozitie personala Brancusi din Europa. Abia in 1964 Brancusi a fost "redescoperit" in Romania ca un geniu national si, in consecinta, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului a putut fi amenajat si ingrijit, dupa ce fusese lasat in paragina un sfert de veac si fusese foarte aproape de a fi daramat.

“De la gotici incoace sculptura europeana a fost napadita de ierburi rele, de tot felul de excrescente care au acoperit cu totul caracterul formei. Brancusi a fost acela care a eliberat sculptura de tot ceea ce era de prisos si ne-a redat constiinta formei pure. Pentru a atinge acest tel, Brancusi s-a concentrat asupra formelor simple si directe. Opera lui Brancusi in afara de valoarea ei proprie, are o importanta istorica in dezvoltarea sculpturii moderne.” Henry Moore, 1937