Citate F. M. Dostoievski - Jurnal de scriitor

A te mira de toate este, desigur, o prostie, si a nu te mira de nimic e mult mai frumos si, cine stie de ce, este recunoscut de bonton. Dar e prea putin probabil sa fie asa in realitate. Dupa parerea mea, a nu te mira de nimic e o prostie mult mai mare decat a te mira de toate. Pe deasupra, a nu te mira de nimic e aproape acelasi lucru cu a nu stima nimic. De fapt, prostul nici nu stie sa stimeze.

Aproape jumatate din bugetul nostru actual este acoperit de veniturile rezultate din votca, adica de betia si dezmatul la care s-a dedat acum poporul, deci de intregul viitor al poporului. Noi, ca sa zicem asa, platim cu viitorul nostru maretul nostru buget de mare putere europeana. Taiem copacul chiar din radacina ca sa-i culegem cat mai repede roadele.

Cel mai inteligent dintre toti, dupa parerea mea, este cel care, cel putin o data pe luna, se considera imbecil.

De ce adica "din ce-i bun cate putin"? Cu cat mai mult, cu atat mai bine, asa cred eu.

In fond, la noi, fiecare il suspecteaza pe celalalt de prostie fara sa stea deloc pe ganduri si fara sa-si puna intrebarea respective si la adresa sa: "Oare nu cumva eu voi fi fiind in realitate cel prost?"

In sarcina artei nu cad momentele intamplatoare ale existentei, ci ideea lor generala, sesizata cu perspicacitate si extrasa cu precizie din intreaga varietate a fenomenelor omogene ale vietii.

Ma uluieste aceasta arhitectura a timpurilor noastre. Si in general, arhitectura intregului Petersburg este extrem de caracteristica, de originala, si m-a impresionat intotdeauna tocmai prin faptul ca exprima lipsa de caracter si personalitate a orasului de-a lungul intregii sale existente.

Nu-mi place cand insi care, avand doar cultura generala, isi baga nasul sa rezolve probleme de specialitate; la noi asta se intampla peste tot. Unor persoane civile le place sa judece despre chestiuni militare, care chiar tin de competenta feldmaresalilor, iar oameni cu studii de inginerie discuta mai mult despre filosofie si economie politica.

Omului ii este inaccesibila esenta lucrurilor si natura o percepe asa cum se reflecta ea in ideea lui, trecand prin sentimentele lui: prin urmare, trebuie tot mai mult curs ideii, fara teama de ideal.

Se cumpara idei de-a gata. Se vand pretutindeni, chiar pe gratis; dar ce-i gratis costa mai scump ...