Interferente.ro Cultura Poezii Celei care minte de Ion Minulescu

Marţi, 09 Aprilie 2013 17:04

Celei care minte de Ion Minulescu    

 

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert –

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

 

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci –

Tot flori însângerate –

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

 

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt’dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfige-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blestemă de-a nu te fi putut uita?...

 

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert –

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

 

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi-n priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa, tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!


Related news items:
Newer news items:
Older news items: