Carticica de seara de Tudor Arghezi

Cu “Carticica de seara”, Tudor Arghezi inseamna un pas nou de evolutie, poate mai putin transant ca primul. Sub raportul metric si mai in genere formal, noul Arghezi, cel de astazi, are un aer de familie cu celalalt, din “Flori de mucegai”: versul liber cu ritmul frant, interior, predomina si aici; accentul e inrudit, dar atmosfera lirica este alta. Nu mai suntem in pitorescul lumii inchisorilor, in realismul adesea gras, dramatizat in crancenele incaierari ale erilor periferiei sau epicizat anecdotic, nici in linia fantastica si fabuloasa a Fatalaului, intr-un cuvant odata cu motivele de inspiratie s-a transformat si modalitatea lirica. Pe de alta parte, daca “Flori de mucegai” au reprezentat in raccourci, registrul liric stramutat din “Poarta neagra”, cititorii ce s-ar astepta, dupa titlu, sa regaseasca in “Carticica de seara”, registrul poetic din “Cartea cu jucarii”, ar ramane dezamagiti. Nu intalnim asadar o figuratie poetica de gingasii si naivitati rafinate ale bonomului parinte care a popularizat numele si psihologia lui Barutu si ale Miturii. “Carticica de seara” nu este “Arta de a fi tata” a lui Tudor Arghezi. Ea va veni poate – ii asteptam randul.

Familiarii poeziei argheziene vor deslusi coarda noua de simtire, cu modulari maestrite, unde cuvantul nu tine loc de substanta, ci i se incorporeaza.

Este, ca sa nu uitam, o poema liminara, cu aere istete; poetul tine sa ne initieze in intentiile sale, pe care, daca le-am accepta in literal or, le-am putea socoti de la un capat la altul minore. Poezie intima? Poezie de gingasii? Poezie de imponderabile gratioase? Sa nu ne inselam. Tudor Arghezi ne-a mai daruit o profesiuune de credinta nedibace (“Testament” in “Cuvinte potrivite”), pe care nu am comis greseala de a o socoti o cheie artistica, un passe-partout in adancimile sale structural mult mai complexe si bogate.

Nu credem deci nici de randul acesta catusi de putin revelatoare poezia care ne ofera o noua cheie.

Autenticitatea ii joaca un renghi lui Arghezi. El se cunoaste mai putin decat isi inchipuie. Este, desigur, perfect stapan pe uneltele tehnice, dar din nefericire le divulga mediocrizate, raspuns indirect la obiectiile lui Ion Barbu. Cand nu imprumuta metafore explicite din domeniul “artelor” mecanice sau al manufacturii, depreciindu-si in nestire arta suprema de care dispune printr-un instinct de natura harului, se inseala si ne inseala altminteri printr-un limbaj imprecise, confuz si foarte mistificator.

“Carticica de seara” este o carte oarecum compozita, oarecum neunitara, careia ii recunoastem cu toate acestea un pret deosebit. Ea ne infatiseaza aspectul sufletesc nou, al unui admirabil primitive, realizat in simtirea adanca a domesticitatii, in care se devalmasesc femeia, ograda cu lighioanele, cu roadele; prospetimea animalica a simtirii se imbratiseaza ca intr-o stransoare fireasca cu cele mai evaluate mijloace ale expresiei. Tudor Arghezi, pe masura ce se maturizeaza - intr-atat este de fraged, ca nu putem sa spunem: imbatraneste, - atinge perfectia artistica alcatuita din permanente surprinderi, fara sa dea nicio clipa impresia elaboratului, a fabricatului, a artificialului. Asa cum ii place sa spuna cu coandoare, debuteaza in fiecare zi. Are darul de a nu se reedita. Si mai are darul – nu gasim alt epitet – divin, de a canta liric ca pasarea cerului, in timp ce proza sa oricat de admirabila ar fi, e incordata, incarcata, excesiva, mai adesea lipsita de simtul masurii. Sarbatorescul perfectiunii care este si frumusete, il realizeaza in poezie cu daruri magice, dar firesti in aparenta.

Noi nu ne incumetam sa descifram soarta acestei carti, a carei filon nou si authentic l-a indicat numai. Dictonul latin e suveran: habent sau fata libelli. Mai putin densa decat “Florid e mucegai”, dar cu o substanta calda, palpitanta, “Carticica de seara” este o trepata de lumina in scara fosforescenta a poeziei argheziene, ce impreuna, prin capetele sale, Zenitul cu Nadirul.

Tudor Arghezi nu se dezminte: pastreaza primatul poeziei noastre, nezdruncinat.

Serban Cioculescu