Busola si orologiul pinguinilor

Cu pozitia verticala, asemanatoare omului, cu un mers solemn, cu gatul intre umeri in fracul de pene negre, pinguinul este o pasare adaptata in cel mai inalt grad la mediul acvatic. Cu exceptia perioadei de clocire, pinguinii duc o viata exclusiv marina.

Aripile sale s-au transformat in solide inotatoare, cu pene in forma de solzi, ce folosesc ca vasle pentru inot si scufundat. Picioarele, fixate mult inapoia corpului, sunt prevazute cu membrane interdigitale si acoperite cu pene.

Pinguinii ating la inot si scufundat viteze considerabile. Astfel, s-a stabilit ca specia Pygoscelis papua se scufunda cu 10 m/s. La aceasta, desigur, contribuie greutatea lor specifica relativ ridicata influentata de greutatea scheletului, ale carui oase si-au pierdut pneumaticitatea. Acest homeoterm rezista la climatul dus al Antarcticii, unde temperatura medie anuala este -12°, iar temperatura apei marii nu depaseste 2°.

Desi conditiile pentru studiul acestor pasari sunt dintre cele mai grele (continentul isi desfasoara dincolo de paralela de 60° cei 32.000 km de coasta aflati la altitudinea de 2.175 m) zoologii si biologii incearca sa cunoasca toate aspectele vietii si comportamentului pinguinilor. Astfel, expeditia polara franceza din Terrie Adelie studiaza mecanismele termoreglatoare, structura si dinamica populatiilor de pinguini. Pentru aceasta, fiecare pinguin este inelat si apoi se intocmeste o fisa de identitate, dublata de o fisa medicala. Toate aceste date sunt centralizate la Muzeul de Istorie Naturala din Paris (sunt catalogate circa 4.000 fise).

Masuratorile de temperatura, studiul felului cum se hranesc pinguinii ajuta la cunoasterea mecanismului termoregulator, la lamurirea modului cum reusesc acestia sa-si pastreze temperatura corporala de 35-39°, la o temperatura de -55°C.

O alta problema importanta care preocupa stiinta este cea a migratiei acestor pasari. Cum descopera pinguinul Adelie (Pygoscelis adeliae) drumul ce-l recheama in fiecar eprimavara la colonia sa de reproducere? Cum recunoaste cuibul construit in anul precedent si partenera parasita vreme indelungata?

Observatiile facute de-a lungul mai multor campanii la colonia Cape Crozier de doctor R. L. Penney si dr. John T. Emien profesori de zoologie la Universitatea „Johns Hopkins” (Baltimore SUA) au dus la concluzia ca, pentru a se dirija cu asemenea siguranta, pinguinul Adelie trebuie sa dispuna de o «busola» si de un «orologiu».

In prima etapa, savantii americani au verificat, pe cale artificiala, calitatea de navigatori atribuita pinguinilor. S-au capturat 5 pinguini langa statiunea de la Wilkes. Au fost inelati si apoi transportati cu avionul la Mc. Murdo, la circa 2.000 km distanta. In primavara urmatoare, trei din ei s-au intors la cuiburile lor. Nu se stie daca cei doi pinguini disparuti s-au ratacit sau au cazut prada focii-leopardul de mare. Alte experiente au confirmat primele teste.

S-a pus intrebarea cum reusesc pinguinii Adelie sa se orienteze pe un teren uniform, unde nu pot gasi nici un punct de reper si unde componenta orizontala a campului magnetic este zero!? Savantii americani incearca sa precizeze ca pozitia soarelui are un rol important in navigatia acestor pasari. Pentru aceasta, R. L. Penny a ales ca principal punct al experientei locul de intretaiere a meridianului 180° cu paralela 80° la 300 km sud-est de Cape Crozier.

Pasarile au fost inchise intr-un adapost sapat in zapada. Acest adapost se afla in centrul unui triunghi echilibrat cu latura de 200 m. In fiecare varf al triunghiului se gaseau trei biologi, care observau la fiecare 5 minute, cu ajutorul lunetei unui teodolit, pozitia pasarilor eliberate. Astfel, pinguinii au putut fi observati pe o distanta de 35 km. S-a constatat ca, in momentul cand pasarile sunt eliberate din adapost, ele ezita cateva minute observand orizontul, apoi sfarsesc prin a lua o directie precisa, mergand in sir indian cu aripile lipite de corp sau alunecand pe burta. Daca timpul este frumos, drumul parcurs de 90% din pasari nu se departeaza decat cu 1% fata de linia dreapta (care uneste punctul de plecare cu ultimul punct observat). Experientele efectuate dovedesc importanta timpului frumos in navigatia pinguinilor. Daca atunci cand cerul este clar, pinguinul nu se insala practic niciodata. El ezita cand soarele este voalat de nori si este complet dezorientat cand cerule ste acoperit de nori grosi. In acest ultim caz, el se indreapta in directia opusa coloanei sale.

Ceea ce este foarte interesant si demn de mentionat este faptul ca pinguinul tine seama de deplasarile soarelui (in vara antarctica nici nu rasare, nici nu apune; singura sa miscare fiind o deplasare orizontala de 15°/ora la orizont). Aceasta dovedeste ca el dispune de un orologiu biologic si de o busola reglata dupa soare.

Vedeta enigmatica a exploararilor antarctice, pinguinul Adelie nu lasa insa sa se ghiceasca prin ce mijloace si in functie de ce factori el isi regaseste cuibul in fiecare primavara. Se stie ca pinguinul regleaza cu precizie «orologiul» si «busola» sa pentru a nu lipsi la marea intalnire primavaratica si familiara in jurul caruia se desfasoara existenta lor.