Bradul cu lumini de Craciun

In curand casele in care se gasesc copii vor fi frumos gatite si inveselite cu brazii plini de jucarii, dulciuri, globuri, ornamente mii si mii, lumanerele de ceara rosie, galbena ori verde, baloane de smalt ce stalucesc ca merele de aur mitologica gradina a Hesperidelor, etc.

E o sarbatoare a ochilor, a mintii si a sufletului. E o feerie a copilariei, ce ramane ca un fond de aur pe un tablou ce-l pastram in constiinta noastra, ani si ani, - il pastram cu o duioasa amintire, cand il pregatim pentru copiii nostri; il pastram cu melancolii profunde in anii batratelelor plini de viata de altadata si lacomi de amintirea lucrurilor ce nu mai revin.

Brazii infloriti si luminati de Craciun sunt o mare bucurie a copilariei, dar si o mare sarbatoare a celor maturi care, stransi in jurul acelei coloane de lumina si de scumpe mici nimicuri de metal sau lemn, se simt in atmosfera de iubire pura si gand senin.

O purificare a inimilor si o reculegere in dureri si micsorimi de suflet, iata ce reprezinta bradul de la Craciun in mijlocul casei parintesti.

Dar cum asa este alcatuita lumea, ca nicio bucurie sa nu aiba si versantul ei, adica durerea, si in aceasta sarbatoare a ochilor si a inimii s-a amestecat prozaicul gand si durerosul avertisment ce sunt astfel:

Frumoasa sarbatoare a copilariei costa mult, prea mult, pe tara, caci atatia brazi ce traiesc cateva zile in veselia unei familii, sunt tot atatea mutilari si devastari a padurilor noastre.

Rupem podoaba eterna a muntilor nostri si o risipim in feeria catorva zile de copilareasca petrecere.

Intelegem acest argument si avertisment, pentru ca intelegem ca economicul face parte integranta din viata omului si ca ar fi dureros sa continuam a smulge frumusetile viii si bogatiile naturii, pentru o distractie, fie ea cat de nevinovata, ori chiar inaltatoare. Ce este de facut? Sa ne gandim oare in aceste vremuri in care ne-am obisnuit cu succedanee si imitatii de a inlocui bradul din padure, cu o imitatie tehnica perfecta?

Daca s-a putut introduce, tocmai din respect a picturilor bisericesti si pentru mai marele fast al slujbei, lumina electrica in bisericile noastre, de ce nu am avea si imitatia bradului, in sarbatoarea pomului de Craciun?

Am impaca economia politica cu dragalasenia sarbatorii copiilor, care asteapta, ca o suprema fericire, miracolul pomului aurit, plin de jucarii si luminat cu candelele multicolore ca niste fructe smulse din soare si prinse pe crengile arborelui totdeauna verde.