Balcic Bulgaria - o vacanta de vis in orasul gradina a reginei Maria

Sa spunem ca ati ales sa va petreceti vacanta de vis in Bulgaria. Si sa presupunem ca vreti sa vizitati Balcicul, despre care, in mod cert, stiti ca in perioada interbelica a fost unul dintre cele mai “culturale” asezari romanesti. Ei bine, prietenii nostri bulgari au sters orice urma de romanitate din tot ceea ce inseamna suport turistic: toate indicatoarele te orienteaza catre “castel” si “gradina”, nicidecum spre un adevarat domeniu regal, unic in Europa de Est, resedinta de vara a reginei Maria.

Despre Balcic, mentionari in testamentul reginei Maria:

“Proprietatile mele din Balcic, Tenka-Juvah, Mavi-Dalga, impreuna cu castelul, toate celelalte cladiri si biserica Stella Maris, cladite din mijloacele mele proprii, conform conceptiei mele de arta si frumos, intr-un cuvant, tot ce se afla la Balcic, fara nicio excepte, le las fiului meu Carol, regele Romaniei …”. Domeniul de la Balcic a ramas in custodia regelui Mihai pana in 1948, dupa ce, in 1940, Romania cedase Cadrilaterul Bulgariei.

Cand intri in Bulgaria, mergand de la Vama Veche spre Vama, primul lucru care te socheaza este continuitatea tuturor elementelor pe care le zaresti. Si aici ma refer nu numai la peisajul de tip litoral, la arhitectura caselor sau la calitatea drumurilor, ci, mai ales, la denumirile localitatilor. Daca n-ar fi placutele cu caractere chirilice, care le dubleza pe cele cu litere latinesti (Sabra, Gorun, Tuzlata), ai putea crede ca nici n-ai iesit din Romania. Sentimentul acesta nu te paraseste decat atunci cand te cobori din masina, in fata vreunui hotel din Balcic, Albena sau Nisipurile de Aur, acompaniat de un bulgar zambitor, subios de amabil, care te ajuta la bagaje, imediat dupa ce ti-a indicat, cu zambetul pe buze, locul unde poti sa parchei si care este intrarea in hotel. Atunci, da, poti spune intr-adevar, nu mai esti in Romania.

Coasta de Argint - Balcic

De fapt, nu mai esti in Romania actuala, ci intr-o Romania care isi purta candva, cu demnitate, faima prin Europa, te gasesti in acea Romanie de la inceputul secolului trecut, condusa de un rege care, in urma primului razboi balcanic, tocmai alipise regatului sau Cadrilaterul (sudul Dobrogei) ; adica exact aceasta portiune a litoralului bulgaresc de astazi, care, pe atunci, atragea nu numai intreaga protipendada politica si artistica a Micului paris, ci si boemi sau oameni avuti din toata Europa. Dar, intind pe un sezlong, cu burta la soare, cine se mai gandeste la chestiuni istorice? Pentru cati din turistii romani de pe litoralul bulgaresc mai conteaza ca se afla pe ceea ce candva se nunea “Coasta de Argint”, in semn de recunoastere a calitatii serviciilor turistice, comparabile cu cele ale si acum celebri Coaste de Azur? Si, mai ales, cati dintre cei care onduleaza si-si bronzeaza burile prin Mamaia stiu ca portiunea litoralului bulgaresc de pana aproape de Varna are vechi, foarte vechi radacini romanesti, ca Tomisul, Callatisul si Balcicul au origini comune, in marea colonizare greaca din antichitate, ca Burebista si Mircea cel Batran au domnit peste cetatile de aici si ca regina Maria, sotia regelui Ferdinand, si-a ales ca resedinta de vara Balcicul, unde a cladit un minunat castel, in gradina caruia a adunat specii de plante rare, exotice, unice si astazi in Europa? Ar fi mai bine ca cei amintiti mai sus sa raman la Mamaia si sa danseze manele, iar cei care doresc sa se reintalneasca cu trecutul boem, al unei Romanii la care cu totii visam, sa mearga la Balcic, in Orasul Alb.

Padurea de cactusi de la Balcic

Am vizitat Balcic-ul de doua ori. Prima data in 2006, pe fuga, in drumul de intoarcere din Albena la Bucuresti, fara sa am timp sa vad mare lucru. Am coborat pe stradutele inguste si destul de serpuite, treptele falezei de calcar, am privit, din departare, silueta araba a Castelului reginei Maria, am servit un pranz “mediteranean”, cu peste, fruncte de mare si masline, si am pornit din nou la drum. Dar, inca inainte sa parasesc Bulgaria, stiam ca voi reveni. Am facut-o mai intr-o vara trecuta, in timpul unui sejur la Nisipurile de Aur, cand am dedicat o zi intreaga vizitarii Orasului Alb de la malul Marii Negre.

Dupa ce am parcat in apropierea falezei, am strabatut, zambind ingaduitor, pentru a imi amintea de peisajul pietelor de chilipiruri din tara, o straduta in panta, ce cobora – printre dughene si tarabe cu suveniruri, haine si tot felul de suveniruri – pana la intrarea in gradina castelului.

Aveam in cap imaginea unui grup de tineri intelectuali boemi, discutand filosofie si politica, literatura sau teatru, schimband guverne si partenere, lansand idei si afisandu-se, nonsalant, aerul rebel. Am intrat in gradina castelului incercand sa recreez atmosfera anilor interbelici bucuresteni, cand generatia unor Eliade, Cioran sau Mihail Sebastian isi purta dezbaterile de la “Criterion”, pe malul marii, la Balcic.

N-am gasit nicio urma a Huliganilor lui Mircea Eliade. In schimb, locul respira finetea, bunul gust si spiritul artistic extrem de rafinat al reginei Maria, cea care a oferit Balcicului sansa de a intra si de a ramane in istorie. Gradina adaposteste peste 3.000 de specii de plante de pe intreg mapamondul, unul dintre cele mai importante puncte de atractie constituindu-l colectia de cactusi de dimensiuni mari, printre putinele din Europa (a doua, dupa cea din Monaco) si din lume, in care aceste plante deosebite sunt cunoscute in er liber.

Vacanta placuta la Balcic

Am vizitat cam tot ceea ce se putea vizita, inclusiv interioarele castelului, care este, de fapt, mult mai putin decat ceea ce intelegem in mod obisnuit prin “castel”. O casa cu doua niveluri, cu strucaturi si pridvor de lemn, cu arcade si bolti ce imbina elemente de arhitectura ale mai multor stiluri, impodobita, sic sau extravagant, depinde cum privesti, cu un minerat. Am ramas destul de surprins de maniera in care bulgarii inteleg vizitarea unuia stfel de complex si de felul original in care te fac sa scoti banii din buzunar: biletul de intrare in castel si, pe un bilet separat, contracarand aceeasi suma, posibilitatea de vizitare a gradinii. Nu am inteles cu puteai vizita interiorul castelului fara sa traversezi gradina, dar acesta este unul din secretele bine pastrate ale turismului bulgaresc!

Am urcat zecile de scari dintre platformele parcului, am strabatut faleza de la un capat la celalalt, am coborat pana pe plaja, am intrat in micuta capela si ne-am minunat de multitudinea de plante exotice ocrotite aici. Pentru unele dintre denumirile amenajarilor am gasit, imediat, explicatiile (“Izvorul Sfant”, din arpopierea “Gradinii Ghetsimani”, vila “Moara”, “Cascada”, “Tronul Reginei Maria”, “Baile” sau “Templul Apelor” ori “Magnolia”). Pe celelalte insa, va las pe voi nu numai sa le vedeti, ci sa le gasiti si semnificatia interioara, ascunsa in nume precum “Gradina lui Allah”, “Poteca Valului Albastru” sau “Aleea Centaurilor”.

Ionut Popa