Aventura pe Cheile Tisitei - Valea Tisitei Aurii

Ferita de privirile indiscrete, ascunsa intre culmile impadurite ale Condratului, Cozei si Zburaturii, firul cristalin al Tisitei Aurii (Cheile Tisitei) coboara din piatra in piatra deschizand drum salbatic, rar calcat de picior de om. Cascadele, cheile, reprezisurile apei si peretii verticali se intind pe mai bine de 18 km, intreaga vale fiind inchisa cu un brau de piatra. Primavara, odata cu primii ghiocei apele navalnice coboara din inima muntelui acoperind si bruma de poteca ce se strecoara cu greutate pe langa firul paraului. Ultimele potece de zapada dispar din poienile Cozei si Gurguiatei, Tisita imbracandu-si straiul de sarbatoare pentru ca miezul verii s-o gaseasca frumoasa si misterioasa: spre toamna, cu nou vesmant de arata, valea isi primeste cu mai multa usurinta vizitatorii, daruind un plus de valoare. De fapt, pe valea Tisitei Aurii, de la izvoare si pana la intalnirea cu sora cea mica, nu exista un drum sau o poteca clara, traseul fiind parcurs mai mult prin apa, peste cascade, sau catarandu-te pe versantii prapastiosi si revenind in firul vaii dupa ce ai trecut de greu … cu alte cuvinte fiecare isi croieste drumul lui! Pentru a strabate valea de la izvoare la confluenta cu Putna iti trebuie doua zile daca nu chiar mai mult, fiind greu sa te desparti de locurile prin care treci. Pe Valea Narujei din catunul Herastrau – Podul Schiopului, pana in Fundul Narujei vii pe drumul forestier cale de 16 km ca apoi sa treci cumpana de ape spre Tisita Aurie; din creasta Vrancei, de la statia meteorologica Lacauti unde ai urcat die pe Valea Basca Mare sau Mica, fie pe drumul de culme de Gorul, cobori peste Muntele Arisoaia la vechea linie ferata forestiera, treci cumpana de ape intre Naruja si Putna si cobori la apa Tisitei.

Poteca de creasta pe Muntele Arisoaia duce spre cumpana de ape dintre izvoarele Narujei si Zabalei, deschizand drumul spre vechiul terasament al caii ferate, ghicit acum numai prin aleea ce croieste drum prin adancul padurii. Se poate urca de aici pe Culmea Zburaturii. Drumul strabate o larga defrisare urcand domol spre culme. O larga poteca se asterne in fata, ocolind pe curba de nivel adanc depresiunea Fundul Narujii. Dupa cel mult o ora coborand la liziera padurii se vede drumul forestier de pe Valea Narujii, drum ce trece culmea coborand spre apa Tesitei Aurii. Serpentine largi duc spre firul vaii, iar peisajul e mirific. Poti traversa apa pe pietre si constructii de poduri. Daca aveti spirit aventurier si sunteti indrazneti, puteti parcurge traseul mergand direct prin apa. Oricum, nu exista nicio sansa sa ajungeti uscati la capat! Intreaga vale inchisa intre pereti verticali se strange pana la un pas sau se largeste, lasand loc unor poiene smaltuite cu flori multicolore, locuri pentru tabere de corturi. Pe vale o poteca propriu-zisa nu exista, apa trebuind trecuta de zeci de ori. Ici colo, urme ale vechiului terasament de cale ferata si poduri cu barne putrezite marcheaza vechiul drum de exploatare forestiera. Aceasta ar fi prima aparte a vaii de la izvoare pana la larga poiana a Gurguiatei. In continuare, poteca devine un drum larg urmand firul vaii prin luminisuri, se abate spre stanga si urca abrupt spre a ocoli gatuirea si cascada Gurguiatei. Din creasta, fata in fata cu abruptul Gurguiatei, descoperi sinuosul drum al apei, pana departe, aproape de izvoare, drum pe care parcurgi parca cea mai salbatica vale a Vrancei. Coborand din nou in firul vaii, depasesti un punct mai dificil – “cascada cu barna” care e ocolita prin dreapta, prin apa. Si, din nou in apa, cand pe stanga, cand pe dreapta, iata ca ajungeti la intrarea in “Marele defileu” – canion lung de 1500 m. In partea stanga a vaii, inainte de a intra in chei, poate fi zarita gura tunelului ce trece pe sub munte facand legatura cu Tisita Mica. Canionul si strabaterea acestuia pare sa fie unul din cele mai spectaculoase sectoare ale vaii. Timp de o ora cat dureaza strabaterea defileului, pana la confluenta cu Tisita Mica, la podul dintre Tisite, se trece printr-o zina ce rivalizeaza si intrece in frumusete Cheile Nerei sau ale Ghimbavului, chei considerate ca cele mai salbatice. Urmeaza trecerea prin cascada mare din Tisita. Odata depasita cascada, valea incepe sa se deschisa si dupa jumatate de ora se ajunge la confluenta Tisitelor. De aici pe drumul forestier ce strabate ultimul sector de chei din Tisita Mica exista cale de intoarcere la tunel. Par sa fie cele mai salbatice chei in Carpati. Ajunsi pe apa Putnei, in DN 2 D, la capatul unei excursii de neuitat, cu autobuzul pe ruta Brasov – Covasna – Targu Secuiesc – Focsani sau cu masina poti pleca din zona muntilor Vrancei, munti ce ascund inca un tezaur turistic putin cunoscut.