Avalansele si declansarea lor

Daca ghetarii ocupa o suprafata limitata de uscat, zapezile, in schimb, acopera, in perioada friguroasa, intre 30 si 50% din intinsul continentelor. Acolo unde persista, ele influenteaza modularea reliefului, scurgerea apelor, iar pe versantii muntilor inalti, cu pante intre 20 si 50 de grade, provoaca cunoscutele avalanse, fenomene care se desfasoara cu o deosebita violenta, spulberand si distrugand tot ceea ce intalnesc in calea lor. Pericolul de avalanse este mai mare in timpul ninsorilor abundente si in etapa imediat urmatoare, dar si in perioada de incalzire, in special intre orele 9 si 16.

Istoria a consemnat multe catastrofe de acest gen. Sunt semnalate chiar si dezastrele provocate de ele armatelor lui Hanibal in timpul faimoasei traversari a Alpilor (218 i.Hr.). In vara anului 1518, in localitatea elvetiana Leueche-les-Bains, o avalansa a acoperit cu zapada peste 60 de oameni, iar mai tarziu, in 1595, in dreptul localitatii Martigny (Franta), Rhonul a fost barat de o avalansa, ce a dus la inecarea a peste 1.000 de localnici.

Printre aceste catastrofe o amintim pe cea din Peru, in iarna anului 1962, cand o masa de gheata, desprinsa din varful de nord al Muntelui Huascaran (6.773 m), a cazut peste un ghetar situat exact sub acest varf; s-a produs o avalansa puternica, gheata si zapada amestecandu-se cu pietre, pamant si noroi. Peste 3 milioane de tone au coborat cu o viteza de aproximativ 100km/ora, nimicind cele 8 sate care se aflau in cale si cauzand moartea a 4.000 de oameni. In Franta, in Val d'Isere, a avut loc in 1970 o avalansa care a maturat totul in calea sa (hoteluri, cabane, locuinte), provocand mari pagube materiale si pierderi a zeci de vieti omenesti.

In iarna anului 1984 s-a inregistrat un bilant tragic dupa declansarea unei avalanse, produsa dintr-un varf al Pamirului si care s-a oprit in valea Astor, unde existau 2 sate. Concomitent cu distrugerea completa a acestora si-au pierdut viata 76 de persoane iar peste 100 au fost grav ranite.

Declansarea avalanselor

Se pare ca la baza declansarii avalanselor se afla o cauza de natura mecanica. Cercetatorii considera ca zapada intra in categoria corpurilor „vascoelastice”, stiindu-se ca densitatea, elasticitatea si vascozitatea sunt esentiale pentru a determina, in timp, comportamentul ei.

In fond, ce este zapada? Cristale de gheata cu forme variabile in echilibru, cu aerul saturat in vapori de apa, care, in caz de schimbare a starii sale, se transforma in apa. Dupa forma lor, cu densitatea mai mare sau mai mica, si dupa prezenta sau absenta apei, proprietatile mecanice ale zapezii sunt complet diferite. Situatia se complica atunci cand exista mai multe straturi de zapada, fiecare cu alte proprietati, suprapuse in acelasi loc si, mai ales, atunci cand aceeasi zapada evolueaza in timp. Forma granulelor si densitatea lor se schimba odata cu transformarile termodinamice. Modificandu-se proprietatile mecanice ale unui strat de zapada cazuta in cursul unui sezon, aceste transformari devin factori importanti in declansarea avalanselor. In mod schematic este vorba de un corp in echilibru pe un plan inchinat, care aluneca, fortele ce il antreneaza spre baza (greutatea zapezii) devenind foarte puternice. De asemenea, echilibrul poate fi rupt, deoarece fortele de reactie care mentin pe loc zapada (coeziunea ei) slabesc.

Si pentru ca exista mai multe feluri de zapada, exista si mai multe feluri de avalanse, corespunzand, schematic, diferitelor etape din viata acesteia. Cele mai periculoase si mai frecvente (80%) sunt avalansele de zapada recenta, ce se produc in timpul sau putin dupa caderea ei, datorita vanturilor puternice. Ele sunt spectaculoase si pun in miscare o mare masa de zapada pulverizata, netasata si inghetata. Odata miscarea declansata, zapada se amesteca cu aerul si porneste spre vale cu viteze de pana la 300-400 km/ora, capatand o energie considerabila, care creeaza in fata sa o unda de soc puternica ce egaleaza viteaza sunetului. Aerosolii astfel creti asfixiaza oamenii prinsi pe parcurs, se infiltreaza peste tot si spulbera tot ceea ce intalnesc in cale.

Mecanismul declansarii acestui tip de avalansa este destul de simplu. Cristalele, suprapuse unele peste altele in timp, formeaza un strat gros de zapada ce se depune chiar si pe pantele mai abrupte, unde echilibrul este foarte instabil. Cea mai mica perturbare, sau pur si simplu ingreunarea care provine din caderea continua a zapezii, poate declansa alunecarea. Riscul declansarii unei avalanse se datoreaza si intensitatii vantului. De obicei, in munti, acesta bate in toate directiile, ceea ce creeaza mari dificultati, atunci cand este vorba de a se preveni avalansele.