Interferente.ro Descopera Istorie Aurelian si imparatia romana

Marţi, 29 Martie 2016 07:00

Aurelian si imparatia romana

Cand Aurelian se urca in scaun, imparatia romana e amenintata dinspre rasarit de catre Zenobia, care a incheiat legaturi cu persii, iar dinspre miazanoapte de popoarele barbare, care au trecut in trei parti hotarele si au inaintat spre miazazi.

Aurelian, unul din imparatii mari ai Romei, profitand de disciplina introdusa de Claudiu in oapste si de iubirea legionarilor, invinge unu dupa altul pe toti dusmanii Romei si ridica scaunul imparatesc la vechea lui splendoare.

El insa sacrifica Dacia, pentu ca sa poata duce leiunile de la Dunare in Asia.

In timpul acesta se ivesc in Europa, pe la poalele Uralului, primele cete de popoare finice si mongloe. Retragandu-se din calea acestor noi navalitori, popoarele scandinavice si slavii din Samatia au pornit spre miazazi si ii imping pe venicii romanilor peste hotare.

Cel mai puternic din popoarele scandinavice, gotii, s-au imaprtit in doua cete, dintre care una sa aprit pe sesurile de la stanga Nistrului si a facut de aici dese incrusiuni in imparatia romana. Aliniindu-se cu peucinii, care s-au asezat spre gurile Dunarii, cu bastarnii, cu gepedii, cu vandalii si cu longoburgii, care isi aveau pasunile spre izvoarele Nistrului, gotii erau adeseori cel ami primejdios dintre dusmanii Romei.

Mai spre apus, imparatia era amenintata de Alemanii, care, aliati cu Heruli, Vandali si Longobandi. Au strabatut prapadind pana in valea Padului, ba au ajuns chiar in Etruria.

La dreapta Rinului, in sfarsit, si in Alpi, erauburgundii, fancii, frisii si sacsonii, ari Tetric, guvernatorul Galiei, care ar fi avut sa ii tina in loc, s-a desfacut de imparatia romana si stapanea el insusi Apusul.

Desertarea Daciei. Primind stire despre moartea lui Claudiu, gotii se unesc cu vandalii si cu alti vecini ai lor si trec din nou in Moesia. Aurelian ii opreste, ce-i drept, in loc. Recunoscand insa ca nimicirea lor l-ar costa prea multe jertfe, inta la invoiala cu dansii si le cedeaza Dacia cu conditia ca ei sa nu mai treaca Dunarea si sa apere hotarele Romei contra altor navalitori. In urma acestor invoieli, legiunule, diriguitorii si partea cea mare din poporatiunea romana se retreg din Dscia in Moesia, iar gotii, ramasi stapani ai Daciei, sunt timp de vreo suta de ani bun vecini ai Romei.

Luptele cu alemanii. Plecand Aurelian la razboi in Moesia, alemanii trec, 120.000 de luptatori, prin Panonia in valea Padului. Aurelian se intoarce cu grabire peste Iliria si-i stramtoreaza atat de rau, incat dansii cer pacea si-i ofera imparatului alianta lor, daca li se va plati o suma oarecare de bani. Dupa ce Aurelian raspinge propunerile lor, ei surprind ostirea romana, sparg randurile ei si strabat pradand pana la Milan. Ostirea romana, care ii urmareste, sufera o grea infrangere la Placentia si e urmarita de invingatori pana in Etruria. Abia in anul urmator Aurelian ii bate la Metaur si apoi la Pavia si-i sileste sa se retraga.

Zidul Romei. Scapand Roma de acest dusman, Aurelian ridica imprejurul orasului un inalt si gros zid de aparare, prin care se asigura contra orisicarei surprinderi in viitor.

Superarea Galiei. Dupa ce pune in lucrare ridicarea zidului, energicul imparat pleaca in fruntea ostirilor sale in Galia, iar acum isi aroga Tetric, fostul guvernator al Azuitaniei, titlul de stapanitor al Apusului. Nesimtindu-se destoinic de a sustine luota Tetric trece din tabara sa de la Chalons in tabara lui Aurelian si se preda, air legiunile lui sunt nimicite intr-o lupta crancena.

Zenobia. Asigurand hotarele de la nord ale imparatiei, Aurelian isi intoarce privirile spre rasarit, unde Zenobia intemeiaza o mare imparatie, care se intindea de la hotarele Egiptului pana la Eufrat si de aici peste Asia Mica pana in Helespont, ba pana chiar si Egiptul se deduse de partea ei.

Aurelian inainteaza spre Palmira si, dupa ce infinge ostirile Zenobiei la Antiochia s la Emesa, asediaza frumoasa capitala a Orientului, o ia si prinde pe Zenobia.

Aurelian se poarta cu blandete fata de cei invinsi. Dupa plecarea lui insa se priduce in Palmira o rascoala. El se intoarce dar si pustieste orasul, care atata timp a fost unul din cele mai stralucite centre de cultura ale Orientului.

Restabilind astfel vechile hotaale imparatiei, Aureian isi serbeaza in anul 274 victoriile printr-un maret triumf, in care Zenobia mergea legata cu lanturi de aur inaintea caruia triumfla. In urma insa Aurelian i-a daruit o frumoasa vila la Tbur (Tivoli), unde ea si-a petrecut in tivna zilele de batranete.

Moartea lui Aurelian. Gandul de predilectiune al lui Aurelian era, ca la lui Iuliu Cezar si al lui Traian, un razboi purtat departe in tarile de la rasarit, contra Persiei, spre Infia cea bogata. Mai inainte de a poni insa acest razboi, el a dorit sa asigure si pacea interna a imparatiei prin ntroducerea bunei randuieli si a spiritului de dreptate in digiratoriile romane. De aceea, el a procedat cu toata asprimea si multi dintre ei cei mai de frunte romani, ba chiar si unii dintre membrii familiei imparatesti au fost loviti de dansul. Astfel se produce in Roma o rascoala in care piere multa lume. Aurelian inabuse rascoala, apoi pleaca in frunte ostirii sale spre Orient, ca sa razbune soarta lui Valerian. Pe drum, nu departe de Bisantiu, el a ucis cativa dintre fruntasii ostirii sale.