Alexandru cel Bun

Pe cand in Muntenia domnea Mircea Basarab, in Moldova se urca la tron, in anul 1400, Alexandru cel Bun. Lui i s-a spus “cel Bun” pentru ca se purta bland si drept cu poporul.

Cand s-a facut domn, polonezii au umblat sa cotropeasca Moldova. Alexandru s-a gandit atunci ca nu e bine pentru tara, sa se puna rau cu ei, caci erau pe atunci foarte puternici. El a luat-o cu blandetea si a izbutit sa faca cu Vladislav, regele Poloniei, un tratat de prietenie, prin care amandoi se obligau sa se ajute unul pe altul cu ostirea la primejdie.

Vladislav si-a incalcat insa juramantul si a uneltit impotriva Moldovei. El a facut pe ascuns invoiala cu regele Ungariei sa navaleasca impreuna in Moldova, sa scoata pe Alexandru din domnie si sa imparta tara intre ei.

Nu tot asa s-a purtat Alexandru. El s-a tinut intotdeauna de cuvant si invoiala, astfel incat a dat la nevoie ajutor lui Vladislav. Astfel, odata, pe cand polonezii erau la mare stramtorare, intr-un razboi cu teutonii, Alexandru le-a trimis in ajutor 500 de calareti, in frunte cu spatarul Coman. Oastea aceasta mica i-a batut strasnic pe teutoni, la cetatea Marienburg (in Germania) si a minunat lumea cu vitejia sa. insusi regele Vladislav a laudat-o, spunand: “Romanii stiu sa se lupte vitejeste nu numai la ei in tara, ci si pe pamant strain.”

Cu blandetea sa, Alexandru a facut pe Vladislav, nu numai sa nu se atinga de Moldova, dar sa se recunoasca dator pentru o suma de bani, cu care un alt domn moldovean, si anume Petru Musat, a imprumutat pe polonezi. Pentru aceasta datorie, Vladislav a pus zalog Pocutia. Moldova avea sa stapaneasca aceasta tara, pana ce polonezii vor achita datoria.

Alexandru cel Bun a avut grija si de scoli. El stia ca un neam fara invatatura ramane in urma altori neamuri, de aceea a infiintat mai multe scoli la Suceava si prin manastiri. La scoala de preoti din Suceava a adus ca dascal pe un roman invatat din Macedonia, respectiv Grigore Tamblac, care a ajuns si mitropolit al Moldovei.

El s-a ingrijit mult si de biserica. A cladit multe manastiri si a infiintat doua episcopii pe langa Mitropolia din Suceava: una la Roman si alta la Radauti.

Pe langa scoala si biserica, Alexandru s-a silit sa infloreasca comertul. El a scutit de vama pe negustorii straini si a facut si pe alte straine sa ceara vama mica de la ai nostri. Tot pentru inlesnirea comertului a batut monede de arama si de argint.

32 de ani a muncit fara preget Alexandru cel Bun pentru inaintarea tarii. Poporul Moldovei a trait sub conducerea acestuia in pace si in belsug. Alexandru cel Bun a murit in anul 1432 si a fost inmormantat la manastirea Bistrita, care a fost zidita de el.