Adevarul despre padurea seculara Mociar

Despre Mociar, padurea cu stejari seculari aflat intre valea Gurghiului si cea a Beicii, in apropierea orasului Reghin din judetul Mures, Valentin Borda scria candva: "Mociarul, cum il stiu eu de cand e lumea, este un camp intins si larg pe care mergeam pana mi se ura, cand eram copil. Nu e loc neted decat o parte din el, cea dintre padurea de la 37. Restul e teren costis, cu inclinatie moale insa. Dinspre apus si dinspre nord-est il imprejmuie fagii si brazii mai frumoasi decat cariatidele”.

Majoritatea lumii face referire la rezervatia de stejari seculari Mociar. Numai in lucrarile de specialitate s-a spus adevarul, iar oamenii, turistii pasionati de frumusetile naturii, de unicatele ei nu au acces intotdeauna la aceste lucrari. De aceea, dorim sa facem cateva precizari adevarate despre Mociar, iar acestea apartin inginerului silvic Mihai Gherghel.

Zona pe care se desfasoara padurea azi nu era, probabil, acoperita cu vegetatie in timpurile de demult, imemoriale. Aici era, probabil, o mlastina. Suprafata pe care o denumim acum cu aceste termen propriu, Mociar, se intinde pe 2000 de hectare si cuprinde trei trupuri de padure: Mociarul de Sus, Mociarul Mijlociu si Mociarul de Jos. Asadar, Mociar cuprinde mult mai mult teren decat isi imagineaza unii si trece dincolo de terenul deschis dinspre comuna Bieca, unde se gasesc exemplarele de stejari seculari, cele mai reprezentative. Ori el, practic, se constituie dintr-o padure falnica intinsa pe mai bine de zece kilometri. Ce frumos e sa o cutreieri si sa o ocoloesti prin capatul dinspre rasarit, pe drumeagul ce duce in satele Chinces (Comori) si Sanmihai, pentru a se intalni, la Cacuci, cu valea Beicii. Poti trece chiar prin inima ei, pana „la Tau”, dupa care o iei drept spre Jabenita si Solovastru, inconjurand-o pe drumul ce duce de la Reghin la Sovata.

Mociarul de sus cuprinde terenuri in panta, la o altitudine mai mare. Stejarul a cedat locul gorunului si fagului, gorunetelor. Alte specii intalnite aici sunt: tei, carpen, jugastru si arbusti ca: paducelul, alunul, patachina sau crusinul. Arboretele de terasa predomina in Mociarul de mijloc si de jos, unde exista un sistem de terase, poate formate de raul Gurghiu. Au fost sesizate cinci terase foarte bine conservate. Terasa a cincea (pasunea Beicii) prezinta cei mai reprezentativi stejari, despre care un ghid afirma ca ar avea o vechime de peste 700 de ani, nu 500 cum se stie ...

Stejarii seculari se pot vedea pe o suprafata de circa 50 de hectare. Sunt stingheri acum, multi dintre ei au trupurile lovite de traznete si arse, dar sunt inca atatia dintre ei si falnici. Nu ca alta data, caci timpul trece ... Toti constituie insa o raritate, un „obiectiv” turistic demn de vazut. Asa cum sunt de vazut vulcanii noroiosi de la Berca, tot asa trebuie vazuti si stejarii de la Beica ...

Pentru a fi conservati s-au facut, in preajma lor, impaduriri cu fel de fel de specii: stejar, gorun, plop, pin silvestru, molid, pin negru, incat – cu grija silvicultorilor – poate nu vor disparea, cum a inceput sa dispara frumoasa padure de la 37, padurea veche de peste 120 de ani.

Fauna este caracteristica padurile de stejari din zonele colinare, fiind intalnite aici animale precum: iepurele, capriorul, mistretul si o serie de pasari rapitoare de zi si de noapte.

Ca element floristic rar in Mociar se gaseste laleaua pestrita (fritilaria meleagris), planta ocrotita de lege. Asadar, daca porniti intr-o drumetie prin aceste locuri mentionate veti putea vedea nu numai rarisimele exemplare de stejari, ci si frumoasa lalea pestrita. Biologii au recunoscut ca Padurea Mociar (comuna Gurghiu, judetul Mures) este cea mai batrana din tara noastra.