|
1 decembrie - poezii patriotice
 De 1 decembrie sarbatorim impreuna Ziua Nationala a Romaniei. Fii mandru ca esti roman, fii mandru ca Romania e tara in care te-ai nascut si in care traiesti! Sarbatoreste romaneste si fii patruns de spiritul romanesc national si patriot. Va prezentam, cu profund respect, cateva poezii patriotice pentru ziua de 1 decembrie.
Azi ne cinstim eroii
Azi ne cinstim eroii cei mulţi si ne-nfricaţi
Ce-n lupte si-au dat viaţa, aici, intre Carpaţi,
Sa-si apere mosia si neamul stramosesc
Ce va trai de-a pururi pe plaiul romanesc.
Ii preamarim pe bravii nostri inaintasi
Care-au lasat, prin vorbe si fapte, la urmasi,
O mare avuţie, ce-om duce-o mai departe
Prin graiul nostru dulce si plin de demnitate.
Pas cu pas tot inainte
Pas cu pas tot inainte! Timpul vechi din nou zoreste
Viitorul Romaniei dat-a mugur ce-ncolteste!
O, copii! De voi sunt mandru, simt acea mandrie mare
Care creste cu marirea unui neam in desteptare
Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice
Astazi lumea ne cunoaste: roman zice, viteaz zice!
Fratilor, nadejde buna! Fiti cu toti in veselie!
Cerul insusi ocroteste scumpa noastra Romanie.
Azi e ziua de-nviere a romanului popor
Care singur isi urzeste dulce, mandru viitor.
Fratilor, nadejde buna! Azi, sub cerul fara nori
Libertatea, Romania se-ntalnesc pe camp cu flori
Si-nnoiesc in fata lumii a lor vesnica-nfratire
Dupa o lunga, dureroasa si fatala despartire.
Fratilor nadejde buna! Viitorul ce-l urziti
Va fi vrednic de trecutul a stramosilor slaviti!
Barbatia si unirea intre voi acum domneasca
Si strigati in libertate: ”Romania sa traiasca!”
O, viteji de vita veche! Auziti in departare
Acel vuiet fara nume ce rasuna ca o mare?
Sunt bataile de inimi intregului neam al nostru
Ce aduna zi si noapte dorul lui cu dorul vostru.
Sunt varsarile de lacrimi pentru acel care se stinge,
Sunt urarile voioase pentru acel care invinge.
Limba noastra, romaneasca
Limba mea romana, cea mai dulce limba,
Mladioasa harpa, muzica si vers.
Doar gandind prin tine mintea mea se plimba
Libera prin orice colţ din Univers.
Prima mea lumina, limba-a mamei mele,
Prima mea fereastra catre mari si ţari.
Mi-ai dat ochi si suflet, mi-ai vorbit de stele,
Soarele si luna mi-ai aprins pe zari.
Simt mereu in preajma rasuflarea daca,
A lui Burebista indarjire grea.
Mosii si stramosii au stiut sa faca
Sa-ajungi, vorba veche, si pe buza mea.
Limba mea romana, cea mai dulce limba,
Mladioasa harpa, muzica si vers.
Doar gandind prin tine mintea mea se plimba
Libera prin orice colţ din Univers.
Graiul neamului de George Cosbuc
Fie-a voastra-ntreaga tara,
Si de cereti, va mai dam,
Numai dati-ne voi graiul
Neamului - si se sculara
Sa ne vremuiasca traiul
Cati dusmani aveam pe lume!
Graiul ni-l cereau anume,
Sa-l lasam!
Dar nestramutati stramosii
Tot cu arma-n maini au stat:
Au vazut si munti de oase,
Si de sange rauri rosii,
Dar din tara lor nu-i scoase
Nici potop si nici furtuna.
Graiul lor de voie buna
Nu l-au dat!
Astazi stam si noi la panda,
Graiul vechi sa-l aparam;
Dar pe-ascuns dusmanii cata
Sa ni-l fure, sa ni-l vanda.
Daca-n vreme tulburata
Nu ne-am dat noi graiul tarii,
Azi, in ziua desteptarii,
Cum sa-l dam?
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam roman! Cu ura mare
Vor cata mereu dusmanii
Graiului roman pierzare;
Dar sa piara ei cu totii:
Nu l-am dat, si nici nepotii
Nu-l vor da!
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
